Cum ajungea pe vârful dealului, şi se vedeau Săvenii, Gomboş îl suna pe primar că se află în zonă. Primarul suna pe patronul birtului, la care comanda cinci mici şi raţia de votcă cuvenită. Gomboş mergea puşcă la birt, unde mânca micii şi bea votca. După care începea:
- Extraordinari mici, pune te rog doi la pachet, pentru Moniq. Sunt prea buni să nu-i duc şi ei.
Punea birtaşul, ce era să facă, doar îi călcase pragul protejatul primarului. Cine era Moniq? O fetişcană de vreo 16 ani, elevă la Seminar, la clasa de restaurări. După ce la restaurat şi pe Gomboş, cam de tot ce-avea (să fiu sincer n-avea mai nimic, în afară de cuvenita leafă şi micii oferiţi de primarul Săvenilor), l-a părăsit în favoarea unui june de vreo douăzeci de ani.
Un singur lucru n-am reuşit să-l aflu: dacă primarul a plătit vreodată birtaşului micii mâncaţi de Gomboş şi Moniq. Sau dacă Gomboş a spus vreodată primarului bogdaproste.
(Lucullus)
JD 1845/10.08.2006
Ioan Rotundu
