Vinovaţi nu sunt cei care accepta aceste lucruri, pentru ca nu au cum sa refuze. Cei care propun astfel de lucruri ar trebui sa se gandeasca in primul rand la imaginea generala a politicii romanesti. De aceea, cetatenii isi pierd increderea. Toate aceste atitudini nu fac decat sa decridibilizeze clasa politica si pina la urma cu totii avem de pierdut. Am inteles ca sunt mai multe partide care recurg la aceste practice, a cugetat cu voce tare Portariuc.
Copilul Portariuc, deşi n-a învăţat lecţiile de politică ale propriului partid, se ţine şi de obrăznicii. Să afle repetentul Ovidiu că în perioada de glorie iliesciană, adică 1990 1996, nu numai familia era membră PSD dar şi întreaga gintă care purta acel nume. Sub Guvernul Năstase, celebrul Octav Cozmâncă avea în evidenţele partidului şi bunicii răposaţi, care deşi dormeau somnul de veci, se prezentau la urna de vot şi votau tufa de trandafiri, după care, mulţumiţi de îndeplinirea obligaţiei civice, se întorceau în mormânt.
În ce priveşte faptul că familia înscrisă într-un singur partid ar face de râs clasa politică chiar că te face să mori de râs. Actuala clasă politică nu poate fi făcută de râs mai mult decât s-a făcut ea însăşi.
Ce mai poţi face de râs la un premier plagiator, miniştri judecaţi sau cercetaţi penal, infractori de toate felurile parlamentari, corupţi şi profitori în funcţii ministeriale etc.
Portariuc să pună mâna şi să înveţe istoria social-democraţiei postdecembriste că dacă mai deschide mult gura pentru a rosti inepţii de tot felul s-ar putea să i se lege o fondiţă roşie la cocoşel şi să fie trimis acasă. (Doina Marcu)