Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Cultură
Infracţiuni
Editorial
Administraţie
Horoscop
Umor
Reportaje
Religie
Anchete
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
17539
De la 07 Ianuarie 2003
122877606

Povestea tristă a preotului Holban are un sfârşit fericit

  • Ioan Rotundu
  • 4 February 2021, 12:42
Despre preotul Ştefan Holban nu mai ştiam nimic de peste un an de zile. Ultimul contact cu părintele a fost când m-a sunat să mă cheme la praznicul organizat soţiei. În aceste zile, spre surpriza mea, am primit un telefon de la o botoşăneană pe nume Nadia Zahariuc care m-a rugat s-o ajut să-l contacteze pe părintele Holban cu care a fost colegă de şcoală. Un alt coleg de-al părintelui, pe nume Costel Mihai, acum pensionar în oraşul Vatra Dornei, a aflat că părintele are mari probleme şi că ar dori să-l ajute.
I-am promis doamnei că voi face tot ce-mi stă în putinţă să aflu unde poate fi găsit părintele. Din aproape în aproape am descoperit că părintele se află în întreţinere la Mănăstirea Văratic. L-am sunat, mi-a răspuns şi am dialogat, aflând că este la mănăstire de 4 luni de zile şi că nu-i singur, ci cu profesorul academician, istoricul Alexandru Zub şi el retras la mănăstire la vârsta de peste 90 de ani.
Pentru părintele Holban am un respect deosebit. Părintele este omul credinţei adevărate şi niciodată n-a pus interesul financiar deasupra serviciilor sale religioase. Dimpotrivă, am asistat de numeroase ori când părintele nu numai că a refuzat plata serviciului prestat dar, atunci când a considerat, a băgat mâna în buzunarul sutanei şi a scos un ban pentru a-l oferi celui necăjit. Viaţa sa plină de dărnicie şi dragoste pentru aproapele nu l-a ferit însă de multe necazuri suferite pe nedrept sau poate încercări ale Domnului de a-i verifica tăria credinţei.
În cursul vieţii sale preoţeşti părintele a ctitorit 3 biserici dar interesele financiare ale şefilor săi bisericeşti l-au oprit de a sluji în vreuna dintre ele.
În articolul meu intitulat „Cum preotul Holba, ctitor a trei biserici, a fost aruncat în stradă” publicat în 13 iulie 2018, imediat după moartea soţiei sale, am trecut în revistă drama vieţii sale. Pe când îi trăia soţia, decedată în toamna anului 2017, părintele a ascultat de dorinţa acesteia de a lăsa casa moştenire unei nepoate, ei neavând copii.
„Prin anul 2010, soţia preotului Ştefan Holban i-a spus acestuia că fiind oameni în vârstă şi fără copii, bine ar fi să treacă casa pe nepoata Liliana Costaş, nepoată de la sora soţie Elena Costaş.” – scriam în acel articol ca, apoi, să continui cu relatarea incredibilei şi inumanei situaţii care a urmat.
Citez din nou din acel articol: “Gunoierii de la Urban Serv au descoperit aruncate la coşul de gunoi de pe strada Dimnitrie Ralett din Botoşani un brâu roşu preoţesc, cărţi sfinte, icoane şi alte odoare bisericeşti. Cunoscători ai zonei, gunoierii l-au informat pe directorul societăţii Urban Serv, inginerul Simion Drelciuc, că obiectele ar putea aparţine preotului Ştefan Holban care a locuit în zonă.
Drelciuc a luat legătura cu preotul, aflând astfel drama vieţii sale, o dramă venită peste el la vârsta de 76 de ani. Impresionat de necazul căzut pe capul părintelui, directorul Drelciuc l-a sfătuit să-l caute pe Rotundu, singurul care s-ar putea implica să-l ajute.”

Sacos din casă, preotul a strat cu chirie la un bătrân. Plătea chirie lunară 500 lei dar bătrânul avea un fecior derbedeu, care venea beat acasă, înjura şi cerea de bătut. Preotul n-a putut suporta atmosfera şi a încercat să-şi găsească un alt adăpost.
Aşa a ajuns pe drumuri preotul care a ctitorit 3 biserici. În localitatea Apahida, lângă Cluj-Napoca, în intervalul 1969 – 1977. Revenit la Botoşani, s-a preocupat de salvarea a ceea ce a mai rămase din bisericuţa de lemn a Eminovicilor. Cu ajutorul unui meşter lemnar din Cucorăni, pe nume Buga, a refăcut din temelie bisericuţa conform cu originalul, în intervalul 1988 – 1994.
Duse la bun sfârşit lucrările la bisericuţa Eminovicilor, părintele şi-a suflecat mânecile şi a pus prima piatră de temelie la biserica din satul Cătămărăşti Deal. Era anul de început 1993. Biserica a fost ctitorită cu Hramul Sf. Ştefan cel Mare – 2 iulie, prima biserică din România cu hramul închinat domnitorului Moldovei. Parohia fiind una extrem de bogată, a pus ochii pe ea protopopul Lucian Leonte. Aşa că în anul 2005 preotul Holban a fost nevoit să predea parohia nepotului protopopului.
Aruncat în stradă chiar de către cei cărora le-a făcut numai bine în viaţă, preotul Holban şi-a petrecut ultimii trei ani din viaţă pe stradă, adăpostit fiind din milă de către unii credincioşi.
Acum, la vârsta de 79 de ani, şi-a găsit liniştea în Mănăstirea Văratic. O linişte binemeritată după o viaţă atât de zbuciumată. Mă bucur pentru el şi i-am promis că o să-l vizitez în curând. S-a bucurat mult aflând că doi colegi de şcoală şi clasă nu l-au uitat şi-l caută să-i ofere câteva clipe de bucurie din copilăria după care tânjeşte fiecare dintre noi.

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Bancul săptămânii: Sfatul preotului pe dos înţeles
Reforma morală trebuie să înceapă cu dascălii
Ioan Rotundu
Horoscopul săptămânii 1– 7.02.2021
Catrenul săptămânii
Ioan Mamaische
Oglinda scriitorilor botoşăneni – Dimitrie Ralet
Rânduielile primitive ale Bisericii ne omoară bebeluşii
Ioan Rotundu
Corupţia instalată în Poliţia de Frontieră pe timpul PSD înfloreşte şi sub PNL
Ioan Rotundu
Reţinerea secretarului Primăriei Frumuşica a generat bucurie în comună
Ioan Rotundu
La Flămânzi, liberalii boicotează coaliţia guvernamentală
Ioan Rotundu
Dosarul zilei: Un drept la replică ratat
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog