„Numai mâine nu-i poimâine” ar fi fost tentaţi să spună bătrânii de odinioară dacă ar fi să se refere la debutul anului şcolar. Luni, cu mic cu mare, elevii sunt aşteptaţi la cursuri, iar evenimentul trebuie tratat cu maximă importanţă.
Cei mai înstăriţi dintre copii bat abitir din picior insistând pe lucruri de firmă, îmbrăcăminte de ultimă cerinţă în modă, genţi cu ştaif pentru caietele cele mai scumpe, procurate de tata de la un depozit din capitală.
În urma lor, copiii simpli cu care Dumnezeu, în socoteala Sa, a fost mai puţin generos, aşteaptă şi ei cu nerăbdare prima zi de şcoală. Ambele categorii au dat de-a lungul timpului oameni importanţi, oameni cu care societatea a îmbrăcat valori recunoscute peste hotare.
Preţul însă îl plătesc părinţii care cu greu apucă să pună capul pe pernă în speranţa că vor asigura copiilor minimum de cerinţe. Dar ce se întâmplă cu copiii privaţi de dragoste de mamă, lipsiţi de protecţia unui tată? Copii cu potenţial, care locuiesc la bunici sau în grija unor vecini, a unor rude sau sunt „văzuţi” de asociaţii non-profit.
Copii care scriu cu un creion până când acesta se toceşte de tot pentru că ştie că „bunica nu are bani”, care folosesc un caiet pentru trei obiecte, ca să le rămână în plus pentru română şi matematică…Copii părăsiţi de părinţi stranieri care au plecat acum câţiva ani să aducă bani să pună două uşi la apartament şi au uitat drumul spre casă.
Şi aceşti copii aşteaptă începutul anului şcolar. O parte din ei îşi jură în tăcere, la lumina unei lumânări, că nu vor abandona. O altă parte renunţă de timpuriu, de teamă, din mândrie, convinşi că din nou vor râde copiii de ei că nu au caiete, pixuri sau…au venit cu bascheţii uzaţi, flenduri, de atâta purtat.
Dacă fiecare dintre cei care au un pix în plus, un caiet sau un ghiozdan de calitate, dar ieşit din trend şi aruncat într-o debara, ar renunţa la ceva pentru aceşti copii, viaţa lor poate nu ar fi mai uşoară, dar în prima zi de şcoală vor avea un zâmbet larg şi sigur pe chipurile ce poartă prea de timpuriu pecetea greutăţilor.
Parohia Vovidenia a venit în sprijinul acestor copii cu un apel. Oamenii cu suflet mare care au un caiet în plus sau un stilou, o geantă pentru cărţi, orice este necesar „trusoului „ de şcolar şi le prisoseşte, sunt rugaţi să le aducă la biserică cu convingerea că vor ajunge la cei care au nevoie.
„Să dai o bucată de pâine unui copil sărac este o faptă de milostenie. Să îi dai cele necesare să îl ajute să meargă la şcoală este mult mai mult decât atât. Deja am dus la şase copii câte un ghiozdan plin cu cele necesare, vă rugăm ajutaţi în continuare. Ajutaţi-i să se facă mari! Sunt copii fără mamă sau fără tată, copii care în prima zi de şcoală nu au cu ce porni” a îndemnat preotul paroh, Partenie Apostoaie.
De asemenea, s-a solicitat sprijinul pentru colecţionarea unor componente de calculator. „Dacă aveţi care nu vă trebuie, aduceţi la noi. Aici din cinci , din nouă, vom putea face unul bun, pentru un copil care va învăţa să intre în tainele competenţei digitale” a mai adăugat părintele. (Lavinia Preda)