Într-un sat slujea la biserică un preot cam zvăpăiat, căruia îi ardeau călcâiele după femeile mai tinere. Pusese ochii pe-o femeiuşcă ageră şi simpatică foc. Popa îi tot dădea târcoale, îi făcea apropouri, dar femeia nu dădea nici un semn că ar fi interesată de avansurile lui. Într-un din zile femeia se afla cu găleata la fântână, după apă. Preotul cum o văzu, înşfăcă şi el găleata şi
ţuşti la fântână. Se învârtea pe lângă nevastă, înfoindu-se în sutană şi nechezând ca un harmăsar. Femeia, ca să scape de insistenţele popii, îi răspunse:
- Pe deseară părinte, că acum mi-i bărbatul acasă. Pe deseară!
Popa, bucuros că a cucerit-o pe femeie, se duse iute acasă şi pregăti pachete cu cele mai alese gustări, puse o sticlă cu ţuică şi câteva cu vin de împărtăşanie, negru precum sângele de iepure.
Cum se înseră, cum se înfiinţă la uşa femeii, bătând discret. Femeia i-a dat drumul repede în casă. Bucuros nevoie mare, preotul început a desface pachetele, spunându-i nevestei că vor face un chef pe cinste. Când totul fuse pregătit, preotul începu a se dezbrăca. În acel moment, de sub pat, ieşi soţul nevestei. Pasămite nevasta, femeie cinstită şi credincioasă soţului, îi spuse acestuia de intenţiile părintelui.
- Dar bine, părinte, cum se poate ca tocmai cuvioşia ta să te legi de nevestele altora. Ui-te cum stă treaba. Mi-e mie ruşine de ruşinea dumitale. Nu vreau să mă încarc cu păcate. Te iert, dar va trebuie să-mi faci crupe un sac cu grăunţe.
În timp ce preotul măcina la râşniţa din magazie grăunţele, închis acolo de bărbatul isteţ până ce va termina treaba, cei doi soţi chefuiau şi se distrau de zor pe seama păcălelii trase popii. Când popa termină sacul cu grăunţe, i se dădu drumul. Nevestei noastre i se făcu însă milă de bietul preot şi-şi puse în gând să-l răsplătească, cedându-i cu o altă ocazie. Aşa se făcut că peste câteva zile, preotul era cel aflat cu găleata la fântână. Femeia noastră înşfăcă găleata şi se înfiinţă lângă preot, exclamând râzând şi provocator:
- Ne, he, he! Părinte!
- Vai de mine, ai terminat aşa repede crupele?! Se miră părintele şi o şterse repede din loc, făcând cruce după cruce pentru a nu se lăsa dus în ispită.
(Petrea Prostul)