Cu faţa sa de profet, Varujan Vosganian ne-a împuiat capul, vreme de peste un an de zile, că taxa de primă înmatriculare este de fapt taxă de mediu, agreată, până la urmă, şi de Comunitatea Europeană. Omul acesta, lung şi dezlânat la vorbă, şi-a făcut etnia armează de râs. Pentru că armenii sunt comercianţi iscusiţi şi nu nişte piază rea a liberalismului românesc, cum vrea Vosganian să ne convingă şi, să fiu al dracului dacă n-a şi reuşit. Căci de ce altă pacoste aveau nevoie pe cap liberalii, după Băsescu, decât de un Vosganian. Dacă Băsescu şi-a propus să demoleze PNL-ul din exterior, Vosganian îl concurează cu succes din interior.
Am să mor şi n-am să înţeleg niciodată cum poate fi profesor universitar un personaj ca Vosganian, care n-a fost în stare, ieşit din proprie iniţiativă la tablă, să lege două cifre pentru a ne convinge că sunt resurse financiare care să acopere majorarea pensiilor.
Cu taxa pe prima înmatriculare şi cu resursele de majorare a pensiilor, Vosganian ne-a convins că numai faţa poate fi asemuită cu a unui profet, mintea rămânându-i anchilozată în economia etatizată, pe care a studiat-o cu sârg, cum el însuşi a declarat.
Românii se cam săturaseră de explicaţiile privind necesitatea menţinerii taxei de primă înmatriculare, de banii care nu mai încap în visteria ţării tot aşteptând să-i cheltuie pensionarii prin pensii majorate. Aşa că a păşit în faţă altă gură slobodă, care perorează la nesfârşit, mânuind cu îndemânare limbajul de lemn, semn că omul are bună ţinere de minte asupra vechii învăţături. Mă refer la ministrul Paul Păcuraru, care s-a trezit vorbind despre impozitarea unor venituri pe care românii le încasează de ani de zile, fără să fi stat în gât la vreo guvernare. După ce s-a lăsat cuprins de logoree vreme de mai multe ceasuri pe la mai multe posturi de televiziune, radio şi redacţii de presă scrisă, şi-a dat seama de aberaţiile promovate şi a început să-şi retracteze spusele. Degeaba, păsărica i-a zburat, iar românii au jurat cu mâna pe inimă că a sosit ceasul ca PNL-ul să fie aşezat, pe veci, în coşul istoriei. Aşa să fie!
Cât despre preşedintele Băsescu, el şi-a găsit o nouă jucărie în politica externă faţă de Serbia, lăsându-i lui Tăriceanu şi al lui PNL un răgaz. Nici nu-i cazul să-şi mai consume forţele cu aceştia. Ce-a început el, duce la bun sfârşit Vosganian cu Păcuraru, cu binecuvântarea lui Tăriceanu. Zău dacă la viaţa mea am mai întâlnit sau citit pe undeva de un partid cu conducători aşa de proşti.