Consfinţirea dreptului de proprietate a însemnat pentru locuitorul de la sat reîntregirea aripilor primite prin 1945. Autorităţile habotnice din decursul anilor le-au susţinut crezul existenţei rurale, pământul. Le-au pus în faţă străvechiul blid cu de ale gurii, dar nu le-au dat şi tacâmurile. Mai târziu au fost blagosloviţi cu primari netrebnici care au găsit tertipurile necesare pentru a le fura… identitatea. Culmea este că, în ultimul timp, un ghiduş Belzebut şi-a băgat plugul răutăţii în ogoarele ţăranilor, încurcându-le haturile şi învrăjbindu-i unul împotriva celuilalt. Aşa s-a ajuns ca munca în agricultură să nu mai fie una rentabilă, ci poate doar de subzistenţă. Dar totdeauna au crezut într-un Dumnezeu care nu-i lasă de izbelişte. Că asta se întâmplă în al doisprezecelea ceas, mai puţin contează. Nimbul compasiunii faţă de plugarul oropsit de veacuri pare să prindă rădăcini în sufletele unor primari botoşăneni. Pentru că, orice s-ar spune, au şi aceştia suflet. E drept că sufletele unora sunt vândute diavolului, dar nu la acelea vom face noi trimitere. „Este foarte greu la ţară. Noi avem acum statut de oraş, dar tot degeaba. Nu pot să asigur locuri de muncă nici pentru tineri. Majoritatea oamenilor se ocupă cu agricultura. Pământul nu mai produce ca înainte. Dar este şi acesta un mod de a-şi trăi viaţa. Produsele ţăranilor nu mai au nici un fel de valoare. La noi acuş se împlineşte anul de când nu am primit nici un fel de subvenţie. Nu s-a dat nimic nici pentru cereale, nici pentru produsele animaliere. Oamenii sunt total nemulţumiţi”, a fost părerea primarului din Flămânzi, Dumitru Micuţaru(foto). Agricultura se face acum cu pluguri măcinate de timp, trase de vaci. Că boii din poeziile lui Goga de mult au luat calea abatoarelor. Referirile de faţă nu-i vizează pe şacalii care şi-au construit averi pe piedestalul pilelor, cunoştinţelor şi relaţiilor politice, administrative sau de altă plămădeală. La Dângeni, primarul Stelică Trofin se confruntă cu aceeaşi problemă generatoare de bucluc social. „Oamenii sunt foarte săraci. Noi suntem situaţi într-un fel de gârlă, la o distanţă nu prea mare de municipiu, dar parcă uitaţi de lume. Nimeni nu vine să investească aici. Iar cei care sunt băştinaşi statornici nu mai au nici un chef de viaţă. N-au cu ce munci pământul, sunt bătrâni, iar cei tineri nu mai au nici un fel de curaj. Care pot fug peste graniţă”, a pledat primarul Trofin. Pe drept cuvânt, un alt primar se întreba ce s-ar fi întâmplat dacă văduviţii de noroc nu ar fi avut posibilitatea să plece la muncă în alte ţări. Iar dacă se întorc în ţară cu bani, în nici un caz nu-i îngroapă în pământ. Valuta adusă în ţară de ţăranul europenizat se transformă în crâşme, maşini sau case mai decente. Aşa cum au visat înaintaşii lor. Dar, oricât s-ar jura sub patrafirul cruntei existenţe că s-au săturat de agricultură, urmaşii lui Ion al Glanetaşului tot ţărani vor rămâne. Atâta doar că obiceiurile populare, tradiţia şi orientările ţăranilor se modifică. Totul se transformă într-un fel de ghiveci transeuropean. „Cine spune că s-a schimbat peste noapte greşeşte. Ori este o mare minciună, ori este nesimţit. Ceva se întâmplă. În cel mai rău caz se păcăleşte singur”, a filozofat primarul autodeclarat neputincios, Ioan Ştefan din Dersca. Tot el este cel care a exprimat o durere ce zăcea, de mult timp, în mulţi dintre semenii săi. Proprietatea ne-a înstrăinat. (Marian MOROŞAN)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.