Dar ce pot afirma cu certitudine este faptul că în după amiaza zilei de luni 17 octombrie am avut o scurtă convorbire telefonică cu profesorul. Era deja lipsit de vlagă şi abia a putut rosti că îmi este tare rău. Discuia telefonică am postat-o pe You Tuube şi poate fi ascultată dându-se clik pe imaginea cu fotografia profesorului. El a murit a doua zi, marţi 128 octombrie, ora 13.00.
Însă partea cea mai josnică a acestui tragic eveniment îl are în centru pe preotul paroh fin Teioasa, părintele Nicodim Nichita, un vechi duşman al profesorului pentru că acesta i-a sancţionat în public orice derapaj de la morala creştină şi statutul de preot. În timp ce filmam cu cei veniţi la înmormântare reportajul despre personalitatea profesorului, săteanca Veronica Caba s-a arătat foarte revoltată şi a ţinut să facă şi ea o declaraţie.
Caba era nemulţumită de faptul că preotul a stabilit ca profesorul să fie înmormântat în cimitirul deja plin cu morminte. S-a decis ca profesorul Moroşanu să fie înmormântat chiar la intrarea în cimitir, sub o perdea de salcâmi, peste o rudă a sa îndepărtată, un anume Gheorghe Moroşanu. Dealtfel în jurul gropii se pot vedea resturile de la sicriul celui dezgropat fără acceptul vreunui neam şi fără a se oficia cuvenitele slujbe.
Spunea Veronica Caba că profesorul, pe care-l consideră un erou al satului teioasa, trebuia înmormântat în curtea bisericii noi la care a contribuit cu sume substanţiale de bani dar că preotul a refuzat.
Profesorul s-a zbătut mulţi ani şi a reuşit în final să-l convingă pe fostul primar al oraşului Darabani, Cornel Aroşoaie, să aloce teren pentru un cimitir nou., S-a alocat în zona numită toloaca satului. Profesorul Moroşanu a pregătit şi stâlpi pentru împrejmuirea terenului dar preotul, din motive meschine şi financiare, s-a opus şi se opune folosirii noului cimitir,
Caba a mai susţinut că profesorul putea fi în înmormântat măcar în noul cimitir pentru care a luptat să fie înfiinţat.
Nemulţumirile sătenilor din Teioasa la adresa preotului Nicodim Nichita ating cote alarmante şi pare că paharul răbdării s-a umplut. Reclamat la Protopopiatul Darabani, la Mitropolia iaşi, dreptate a avut în mod permanent preotul şi nu sătenii.
Pot spune că profesorul Constantin Moroşanu, care a dovedit un înalt simţ patriotic şi şi-a devotat o mare parte din viaţă pentru a crea înfrăţirea dintre românii din Bucovina Ucraineană, Republica Moldova şi România, a avut parte de o înmormântare frumoasă dar de o casă pentru eternitate nemeritată. Şi asta pentru că preotul Nicodim Nichita a ţinut să se răzbune post-mortem pe profesor.