Aşteptând într-o gară, un bărbat cară doi bebeluşi, câte unul sub fiecare braţ. La un moment dat vine o femeie, se uită la cei doi copii şi nu se poate stăpâni să nu întrebe:
- Vai, dar sunt aşa de drăguţi! Cum îi cheamă?
- Habar n-am!
- Dar sunt băieţi, fetiţe? Sau băiat şi fetiţă?
- Habar n-am!
- Nu ştii? Ce fel de tată eşti, domnule? Şi cum îi duci aşa sub braţ, este revoltător!
- Nu sunt tatăl lor, cucoană. Eu sunt doar vânzător de prezervative. Ăştia sunt două reclamaţii pe care le duc la firma la care lucrez!
(Petrea Prostul)