Regizorul Sapdaru, ghinionul şi invazia moldovenilor

Nu este cazul să-l apăr eu pe jurnalistul Traian Apetrei în faţa afirmaţiilor răuvoitoare ale regizorului moldovean Ion Sapdaru, pentru că este în stare s-o facă şi singur. Dar faptul (foto) că regizorul a afirmat că vreme de 16 ani, cât na condus teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani, Traian Apetrei a purtat ghinion acestei instituţii mi-a amintit de aroganţa unui alt moldovean, actorul Ion Bordeianu, care, ajuns director, a transformat teatrul botoşănean într-o feudă a familiei sale.
Am mai afirmat faptul că socialiştii botoşăneni aflaţi la cârma judeţului şi a Primăriei Botoşani au dat cultura botoşăneană pe mâna bolşevicilor moldoveni şcoliţi la Moscova şi recrutaţi de KGB-ul sovietic pentru a deveni buni informatori ai puterii sovietice.
Actorul ion Bordeianu a ajuns în fruntea Teatrului „Mihai Eminescu” graţie primarului socialist Florin Egner, supranumit Pinochio datorită minciunilor pe care le rostea şi noaptea prin somn. Iar ajuns director, Bordeianu a angajat la instituţie soţia, fiul şi alţi 16 moldoveni apropiaţi lui. Aşa s-a ajuns ca din repertoriul teatrului să dispară piesele dramaturgiei româneşti prin înlocuirea lor cu piese din dramaturgia rusă.
În cei 126 ani cât a condus instituţia, jurnalistul Apetrei a subţiat numărul actorilor moldoveni şi a redat teatrul dramaturgiei româneşti. În tot acest timp, regizorul Sapdaru a încasat bani frumoşi prin a regiza mai multe spectacole. L-am filmat la o repetiţie stând în sală pe un scaun din primul rând având în faţă o măsuţă pe care trona pachetul cu ţigări şi nelipsita sticlă de votcă care, probabil, îi stimula imaginaţia şi creativitatea.
Dacă privim lucrurile aşa, atunci Sapdaru poate spune că în toţi aceşti ani actorii moldoveni în frunte cu persoana sa au avut ghinion.
Să mai remarc faptul că sub manageriatul lui Traian Apetrei a fost publicată şi lucrarea intitulat㠄Istoria Teatrului la Botoşani” ce cuprinde 3 volume şi perioada 1838 – 1944, lucrare semnată de prof. Ştefan Cervatiuc. Deosebit de preţioasă, lucrarea se constituie într-un valoros document monografic care va aminti mereu tinerilor generalii de botoşăneni cât de veche şi respectabilă este tradiţia teatrală la Botoşani.
Ce n-a reuşit jurnalistul şi i se poate reproşa este lipsa sa de fermitate în a lupta cu socialiştii botoşăneni din Primăria Botoşani pentru a pune capăt ruşinii de a ţine în reparaţii vreme de peste b10 ani cel mai de seamă locaş botoşănean de cultură . Putea să fie mai incisiv în lupta cu inerţia socialiştilor aşa cum era incisiv pe vrem,ea când făcea numai jurnalism.