Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Politică
Anunţuri
Editorial
Horoscop
Umor
Reportaje
Anchete
Poşta redacţiei
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8286 lei
1 USD = 4.4674 lei


Număr accesări
Astăzi:
4807
De la 07 Ianuarie 2003
82011230
Reportaj

Sălbăticia de dincolo de civilizaţie

  • Ioan Rotundu
  • 21 October 2019, 13:59
Cele mai sălbatice locuri ale judeţului credeam că se află în zona împrejmuită de satele Borolea, pădurea Zahoreni, Ripiceni şi cele două Sarate, una depinzând de Hăneşti, cealaltă de Mihălăşeni. Este aici o zonă deluroasă şi cu văi adânci, sterpe, pământ în care ţăranul pune sămânţa dar nu ştie ce va culege la toamnă.
Ei, bine, m-am înşelat! Zona cea mai sălbatică, spectaculos de sălbatică, este o suprafaţă mult mai mare situată între râurile Miletin, Sitna şi Jijia, situată undeva în partea de sud a judeţului. Poţi ajunge în această zonă pornind din oraşul Flămânzi sau din localitatea Prăjeni prin locul numi Movila Părului. Dacă alegi ruta Flămânzi, vei ajunge mai întâi în localitatea Prisecani, un fel de cartier al Flămânziului. Drumul a fost cândva asfaltat, dovadă peticele de asfalt care răsar din loc în loc din pietrişul drumului.
De cum treci podul peste râul Miletin, începi a urca dealul. Pe măsură ce urci, motorul maşinii gâfâie de efortul la care este supus, mai ales că trebuie să fereşti gropile create de asfaltul desfăcut. Treabă de mântuială sau hoţie la vedere au făcut ca drumul, asfaltat cândva, să se transforme într-un fel de grohotiş care fuge la vale de sub roţile maşinii.
În apropiere de coama dealului, loc unde drumul cârneşte spre ceea ce se numeşte satul Balta Roşie, m-am întâlnit cu microbuzul şcolar. Aducea elevii la şcoala din Prisecani, 13 prichindei care la vreme de toamnă sau primăvară, când se desfundă drumul, parcurg pe jos distanţa de câţiva kilometri. La fel şi pe vreme de iarnă când viscoleşte iar drumul este troienit.
Satul Bala Roşie, fără putinţă de tăgadă, este cea mai izolată aşezare umană a judeţului. Sunt 13 case în care, până de curând, iluminatul era asigura de medievalul opaiţ pentru că lampa cu haz nu mai era de folos în lipsa gazului pe care comercianţii nu-l mai aveau la vânzare.
De curând, prin mila celor de la societatea Dedeman, pe acoperişuri s-au instalat celule fotovoltaice care asigură la vreme de seară să ardă un bec, să fie pus televizorul în priză dar nu şi maşina de spălat pentru că puterea adunată de la soare nu face faţă.
Oamenii s-au obişnuit să trăiască în singurătate iar de se rătăceşte prin partea locului câte un străin, se adună în jurul lui curioşi să afle ce caută şi nu găsesc de-au ajuns atât de departe.

Părăseşti cele câteva case aflate cu poartă la drum şi intri într-o zonă de aşezătură. Priveşti în jur şi nu vezi ţipenie de om, de fiinţă vie, de pom la orizont. Doar teren agricol cultivat cu porumb, grâu, floarea-soarelui şi ce mai primeşte pământul la sânul lui. Pe această aşezătură mergi mulţi kilometri, mai că te plictiseşti de priveliştea monotonă când, brusc, în faţa ochilor ţi se deschide o prăpastie. Aşezătura se rupe într-o pantă abruptă. Drumul este desfundat rău de tot şi dacă nu eşti atent poţi da într-o groapă din care să nu mai poţi scoate maşina.
Jos, la baza pantei, dai de un râuleţ care abia îşi smiorcăie un firicel de apă. Cândva aici era un iaz care juca rolul de oază în deşert. Întreaga regiune este cunoscută ca fiind cea mai aridă din judeţ. Neglijat ani la rând, Iazul s-a colmatat iar drumul, care continuă peste ceea ce cândva se numea izitură stă să se rupă. Pe partea dreaptă pereele iziturii s-a prăbuşit. Zilele drumului sunt numărate iar sigura cale de comunicare între localităţile de pe malul Miletinului şi ale Jijiei va deveni o amintire. Iazul, ce pura numele de Novaci, se află la limita de proprietate dintre oraşul Flămânzi şi localitatea Hlipiceni, distanţe dintre ele fiind de vreo 25 de kilometri. Fiecare primar lasă în seama celuilalt să intervină în salvarea drumului. Cei de la judeţ nu cred să fi călcat vreodată prin pustietatea locului.
Dacă în urmă cu câţiva ani seceta era stăpână peste întreaga singurătate, de când prin zonă s-a oploşit un italian care a cumpărat, aproape pe nimic, pământul oamenilor bucuroşi să scape de el, acum italianul a făcut minuni. Cu tractoare puternice ară adânc pământul ca sămânţa să ajungă cu rădăcina până la apa din adâncimea solului. Culturile sunt bogate şi fac cu ochiul celor puşi pe căpătuială din munca altora.
Cum am urca dealul înspre locul numi Odaie, într-un lan cu soia câteva persoane venite la pradă smulgeau de zori tulpinile cu o cu păstăi şi-i îndesau în saci. Când ne-au văzut s-au ras zburliţi a scandal pe marginea drumului unde-şi lăsaseră faetonul şi o camionetă. Văzându-i cu sămânţă de scandal, i-am spus şoferului să nu oprească. În spatele nostru şi-au reluat smulsul tulpinilor de soia. Jos, în satul Buznoasa, de pe malul Sitnei aveam să aflu că lanul cu soia era al italianului.
Dacii îi jefuiau pe romani, deşi Roma îi plătea anual cu câteva zeci de mii de sesterţi tocmai ca să păzească graniţa imperiului. Acum, urmaşii dacilor îi jefuiesc pe italieni, urmaşii lui Traian. Parcă spunea cineva că istoria se repetă? La români se repetă şi după două mii de ani.
Ajuns la Odaie, de fapt câteva clădiri urmaşe a ceea ce a fost cândva un sedu al IAS Suliţa, aveam să constat că unele clădiri au fost lăsate în paragină. Sunt clădirile cu care comuniştii se mândreau ca fiind realizări ale socialismului. În realitate erau moştenire de la regimul burghezo-moşieresc pe care îl huleau.
La Odaie, pe vremuri, se adunau activiştii de partid la câte un chiolhan, zona fiind departe de orice altă aşezare umană. Cu mulţi ani în urmă, un moşneguţ hâtru din Hlipiceni mi-a povestit cum se trăia în vremurile pe când comunismul prindea rădăcini pe meleagurile locului.
Într-o sâmbătă seara a venit la Odaie o activistă de partid care umbla îmbrăcată ca Ana Pauker, adică cu pufoaică şi cizme în picioare, deşi era vreme de vară. În onoarea ei s-a tăiat un cârlan, s-a trimis şareta la Hlipiceni după câteva damigene cu vin şi, seara, s-a organizat o serată tovărăşească. După ce vinul a început să-şi facă efectul, ciobanii cântau din fluier iar tovarăşa a prins chef de dans. Pentru că se strigau fel de fel de cimilituri, tovarăşa consideră că este cazul să strige şi ea ceva, aşa că dădu drumul la:
La Odaie, la Odaie,
Eu pun p… la bătaie!
Moşul îşi încheia expunerea cu întrebarea şugubeaţă că nu ştie de câte ori şi-o fi pus-o la bătaie peste noapte dar a avut cu cine. O imitase pe Ana Pauker nu numai la îmbrăcăminte, ci şi la plăcerile trupeşti care o făcuse celebră pe evreica ce venise de la Moscova cu Divizia „Tudor Vladimirescu”, cea care a adus cu ea nenorocirea României pentru vreo 45 de ani.
Am trecut pentru a doua oară prin aceste singurătăţi care-ţi dau fiori şi sunt convins că voi mai trece. Ceva, ca un magnet, te rage să revii. Poate tocmai sălbăticia este frumuseţea care e răscoleşte şi e cheamă!


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Lista ministerelor și a miniștrilor
așa cum este ea discutată în acest moment, potrivit surselor HotNews.ro
COMUNICAT DE PRESĂ - DFP Botoşani
Să ne ferească Dumnezeu de un aşa prefect!
Ioan Rotundu
Comunista Baraboi reîncarnată într-o babă socialistă
Ioan Rotundu
Horoscopul săptămânii 21 -27.10.2019
Catrenul săptămânii
Bancul săptămânii: Întrebare şi pentru studentul la Academia de Poliţţie
Aranjamentele vechi şi noi ale lui Viorel Şerbănoiu, şeful IJP, dau pe dinafară
Ioan Rotundu
Rămaşi orfani, poliţiştii din gaşca lui Aioanei se retrag la pensie
Ioan Rotundu
Final la parada corupţiei din poliţie şi justiţie în cazul Primăriei Cristeşti (IV)
Primarul mort făcut vinovat, viul spălat de toate păcatele
Cum are grijă P.S.D de fiecare român, sau cum poţi afla că... tu nu eşti român
Programul de guvernare al PNL.
Cele 12 măsuri urgente pe care vrea să le ia Guvernul Orban și obiectivele specifice
Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Blogul lui Rotundu
Arhivă