Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
24876
De la 07 Ianuarie 2003
122910525

Reportaj de vacanţă

  • Ioan Rotundu
  • 19 August 2012, 23:00
Şi în acest an am ales ca vacanţa să mi-o petrec prin Ardeal, zonă a ţării care mă fascinează atât prin istoria sa zbuciumată dar mai ales prin frumuseţile naturii ferite în cea mai mare parte de intervenţiile păgubitoare ale omului.
Am plecat din Botoşani într-o dimineaţă, pe vreme răcoroasă dar care se anunţa a fi toridă peste zi. Speram ca printre munţi răcoarea să fie de partea noastră. De cum am intrat în zona Obcinelor Bucovinei am observat lipsa de agitaţie pe care o observasem cu numai un an în urmă privind lucrările de modernizare a drumurilor.
Nici urmă de maşinile firmei lui Conţac, care în urmă cu un an erau într-un du-te vino permanent, încărcate până la refuz cu asfaltul puternic mirositor a smoală. Toate lucrările de modernizare a drumurilor erau abandonate la stadiul la care Gheorghe Flutur pierduse alegerile pentru un nou mandat la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. Sucevenii şi-o făcuse cu mânuţa lor, votând împotriva propriilor interese.
Nici patronii de pensiuni nu erau prea bucuroşi. Am oprit pe la vreo trei să bem câte o cafea sau un suc. Agitaţia şi efervescenţa turistică creată de insistenţele invitaţii ale reclamelor ce promovau valorile istorice şi frumuseţile Bucovinei erau acum doar stări nostalgice. Patronii recunoşteau că nu mai au afluenţa de turişti de acum un an. Lipsa acelui vino-ncoace al reclamelor la nivel naţional i-a cam văduvit la buzunare.
Şi la cabana din vârful Pasului Mestecăniş erau puţini clienţi. Parcarea mai mult goală iar meşteşugarii cu tarabele lor pline cu produse artizanale fluierau a pagubă. Deşi eram în prima zi de august, nici zona staţiunii Vatra Dornei nu era aglomerată. Lipsa unui trafic intens ne-a uşurat drumul spre Pasul Tihuţa, aşa că la Castelul Dracula am ajuns înainte de prânz. N-am mai oprit şi am început coborâşul spre Bistriţa, observând că şi prin această zonă seceta muşcase adânc în culoarea verde a păşunilor, transformând totul într-o culoare de un maroniu-murdar. Cum să nu ia foc pădurile de la atâta uscăciune?
Marea noastră dilemă a apărut la ieşirea din oraşul Bistriţa. Iniţial ne propusesem să mergem pe varianta Reghin – Tg. Mureş pentru a ajunge la Cetatea de Baltă (foto localitatea) din apropierea Blajului. Precum se ştie. Ştefan cel Mare a primit la 1467 Cetatea de Baltă, în dar, de la principele Transilvaniei, ca o recompensă pentru ajutorul militar primit împotriva turcilor. Cetatea a fost apoi stăpânită şi de Petru Rareş, fiul lui Ştefan, până la anul 1538, când revine în stăpânirea principelui Transilvaniei din acea vreme.
Voiam să filmăm măcar ruinele ce aminteau de gloria cetăţii de altă dată şi mai ales de gloria domnitorului Moldovei. Din păcate pentru noi, în timp ce traversam oraşul Bistriţa am primit un telefon de la persoana din Blaj, care trebuia să ne fie ghid cum că a plecat, cu treburi urgente legate de teza sa de doctorat în istorie, la Cluj.
Interesul nostru era să ajungem până seara pe Valea Arieşului, în Munţii Apuseni. Aveam de ales între traseul Reghin – Tg. Mureş – Turda sau Dej – Cluj – Turda. Dorinţa de a cunoaşte cât mai bine zona Ardealului ne-a făcut să ne hotărâm pentru un al treilea traseu. Un traseu nou pentru noi dar care ne permitea să străbatem Podişul Central al Transilvaniei de la nord-est spre sud-vest, tăind oblic inima Ardealului pentru a ieşi în final tot la Turda.
Traseul, lung de vreo 132 km, este cunoscut ca fiind traseul prin Lechinţa, localitatea care este considerată punctul de reper. Drumul este unul de nivel judeţean, asfaltat şi bine întreţinut pe raza judeţului Bistriţa. Problemele apar pe raza judeţului Cluj, unde cale de vreo 30 de km drumul este cu asfaltul spart, cu gropi greu de ocolit, cu multe urcuşuri şi coborâşuri, ceea ce-l face şi mai dificil de parcurs.
Dar nu drumul a fost marea noastră surpriză. Zona traversată este una deluroasă, rar împădurită, cu terenuri mai puţin pretabile pentru culturile agricole. Din cauza secetei totul era ars iar animalele nu mai aveau ce paşte. Adăpătorile din câmp erau de mult secate. Arşiţa năvălea peste noi atât din înaltul cerului cât şi de la suprafaţa pământului. Puţinele sate prin care am trecut erau pustii, dominate de o linişte enervantă. Sărăcia era cuvântul de ordine. Credeam că una dintre cele mai sărace zone din ţară, după cea din sudul Olteniei şi Vaslui este partea de nord-est a judeţului Botoşani. Privind la casele în prag de prăbuşire ale ardelenilor situate chiar în inima Transilvaniei, descopeream, cu uimire, că sărăcia de prin aceste locuri este mult mai cruntă decât cea de pe la noi.
Dincolo de Lechinţa, spre Mociu, ne-a făcut semn la ocazie o ardeleancă. Am luat-o, curioşi să aflăm de la ea câte ceva despre traiul din partea locului. Bine am făcut că am luat-o, pentru că am aflat de la ea lucruri incredibile.
În primul rând toată zona străbătută până spre Mociu este una dominată de sate româneşti. Ungurii, şvabii n-au fost atraşi să populeze zona, probabil şi datorită potenţialului economic scăzut. Românii de aici n-au plecat la muncă în străinătate pentru că, spunea femeia, acolo le dă normă de lucru şi trebuie să muncească ca robii. Stau acasă şi „dom’ primar ne dă ajutoare sociale”, ne-a explicat femeia pe îndelete, cu vocea molcomă de ardelean care n-are a se grăbi de undeva spre altundeva pentru că „soarele răsare şi mâine”.
N-am putut să nu o întreb ce culoare politică au primarii de prin aceste sate. „Pe aici noi alegem primarii de la PSD, că ei ne dau ajutoare, săracii. Fără ajutoare n-am avea din ce trăi” – a fost explicaţia femeii.
Am întrebat-o de ce dealurile golaşe nu sunt plantate cu pomi fructiferi sau viţă de vie, să aibă locuri de muncă şi să scoată şi ei un ban muncit, să nu mai aştepte pomană de la primar. Şi din nou femeia ne-a explicat cu mult calm că domn’ primar le-a spus că dealurile astea nu-s bune de nimic, aşa că tot mai sigur este ajutorul social şi eventual ce mai pot mulge de la vaca din grajd, dacă o au şi pe aceea.
Aşadar, românilor de prin aceste sate nici prin cap nu le trece să muncească. Şi de ce ar munci, de vreme ce domn’ primar le asigură ajutoare sociale iar ei au grijă ca din patru în patru ani să le înnoiască mandatele.
Parcurgând centrul Transilvaniei pe ruta Lechinţa, as descoperit un alt fel de Ardeal, unul al sărăciei, al românilor fără chef de muncă, care se mulţumesc cu puţinul dat de primarul social-democrat. Aceştia sunt românii care din patru în patru ani merg turmă la vot şi ne decid viitorul.
Am ieşit din zona sărăciei la Câmpia Turzii, străjuiţi de culturile de porumb cu frunzele răsucite de secetă. GPS-ul ne-a dirijat pe autostrada lui Boc. Cale de vreo 10 km, distanţa până la Turda, am parcurs-o pe autostrada despre care se spune că nu vine şi nu duce spre nicăieri. Într-adevăr, până la Turda am întâlnit doar câteva maşini care veneau din sens invers, adică dinspre Gilău.
La Turda, ieşirea de pe autostradă a fost destul de complicată. Dacă ne aveam GPS-ul, care să ne îndrume cum să părăsim autostrada şi cum să ne înscriem pe drumul spre Câmpeni, am fi orbecăit mult şi bine prin hăţişul de intersecţii pentru că aici, la Turda, ieşirea de pe autostradă se intersectează cu şoseaua spre Alba Iulia, spre Cluj, spre oraşul Turda şi alte câteva drumuri secundare spre localităţile din zona muntoasă a Munţilor Apuseni.
Când ne-am văzut intraţi în defileul Cheile Turzii, pe Valea Arieşului, ne-am simţit uşuraţi. Zona ne era cunoscută şi ne simţeam ca acasă.
(Va urma)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Bancul zilei: Biblică
Dinamica economiei - Paul Onişa
Lumea lu' Rotundu: Porolissum Zalău
E o problemă cu învăţământul din mediul rural
37.000 elevi nu au luat nici 5 la evaluare
China cere Japoniei să înceteze imediat acţiunile împotriva suveranităţii sale
60% dintre germani, în favoarea menţinerii ţării în zona euro
Victor Ponta face, pe blog, un raport preliminar al guvernării sale
"100 de zile de oprit marile jafuri produse de guvernele PDL"
Radu Stroe anunţă modificări majore în listele electorale permanente
se prevede o răsturnarea situaţiei la CCR
Primarul Poprtariuc are probleme cu realizările lui Flutur
Aproape o sută de morţi din judeţ au votat la referendum
Botoşani: Preţuri mici pentru reabilitarea drumurilor din judeţ
CAS nu este deloc darnică cu cei din medicina dentară
Din această toamnă elevii nu vor mai fi vaccinaţi în şcoli
măsura a stârnit numeroase controverse
CA al IŞJ va decide calificativul final al directorilor de şcoli
Azi începe a doua sesiune a Bacului
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog