Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Editorial
Horoscop
Umor
Reportaje
Anchete
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8286 lei
1 USD = 4.4674 lei


Număr accesări
Astăzi:
4161
De la 07 Ianuarie 2003
81983727
Reportaj de vacanţă

Biserica lui Dragoş Vodă pusă la putrezit

  • Ioan Rotundu
  • 18 August 2017, 23:00
Firesc ar fi fost să încep filmările la reportajul intitulat „Descălecatul” cu localitatea Volovăţ de lângă Rădăuţi Bucovina, unde se ştie că a fost înmormântat Dragoş Vodă, întemeietorul Moldovei. Din nefericire, piedicile tehnice apărute m-au obligat să procedez cu totul altfel, adică să filmez începutul reportajului la urmă. După ce m-am întors din zona Maramureşului şi a Ardealului de Nord, ne-am deplasat la Volovăţ.
Excesiv de cald în zona Botoşaniului, imediat ce am trecut apa Siretului şi orăşelul de graniţă ce poartă numele apei şi ne-am îndreptat spre Rădăuţi Bucovina, răcoarea munţilor aflaţi prin preajmă a început să-şi facă simţită prezenţa. Satul Volovăţ se află gard în gard cu oraşul Rădăuţi, fiind despărţit de doar 4 km şi dacă n-ar fi indicatoarele de localitate nu-ţi prea poţi da seama dacă eşti în oraş sau ai intrat în sat.
Ştiam din documentare că biserica de lemn în care a fost înmormântat la 1354 Dragoş Vodă a fost mutată din porunca lui Ştefan cel Mare la Putna. Mai ştiam că în urma unor lucrări efectuate în zona vechii biserici s-a descoperit o criptă din piatră cu oseminte umane. Printre oase s-a găsit o cruce de aur pe care era inscripţionat numele de Dragoş Vodă. În faţa unei astfel de dovezi nu se mai poate pune la îndoială faptul că întemeietorul Moldovei n-ar fi fost înmormântat la biserica de lemn din Volovăţ
După ce Ştefan Vodă a poruncit mutarea bisericuţei la Putna, în acelaşi loc a poruncit să se ridica o alta din piatră, biserică despre care documentele au consemnat că a fost finalizată la 1502. Biserica s-a păstrat, cu reparaţii periodice, până în zilele noastre şi arată excelent. De apreciat vrednicia preoţilor care au slujit la biserica voievodală de-a lungul timpului, preoţi care au ţinut să pună în evidenţă prin plăci speciale numele ctitorilor bisericii de lemn şi mai ales istoricul de început al ortodoxiei pe aceste meleaguri.
Doi preoţi sunt cel mai frecvent citaţi ca fiind preocupaţi de punerea în valoare a acestui spaţiu bisericesc. Este vorba de preoţii Dumitru şi Ioan Paul Valenciuc, tată şi fiu, recunoscuţi drept preoţi cărturari. Interesant este şi faptul că preoţii Valenciuc nu-i au originea din partea locului. Dacă am fost corect informat de către un vecin cu biserica, preotul Dumitru Valenciuc ar fi botoşănean la origine. După nume, poate fi ucrainean de prin zona Mihăileni, numele de Iavorenciuc, Giuraniuc, Voloşeniuc, Vatamaniuc etc. adică cu sufixul „iuc”, sunt de sorginte ucraineană. ucraineană.
În timp ce filmam biserica voievodală, un cetăţean cu gospodăria aflată peste drum de biserică, a ţinut să stea de vorbă cu mine.
Voia să-mi arate ceva ce alţi jurnalişti trecuţi prin zonă nu s-au arătat interesaţi. Domnul Gheorghe, cum s-a recomandat, m-a dus pe o grădină îmburuienită, aflată peste drum de biserică, şi mi-a arătat o temelie de piatră dezgropată cam la vreo 50 cm adâncime şi protejată cu bucăţi de draniţă. Domnul Gheorghe a susţinut că este temelia bisericii din lemn unde a fost înmormântat Dragoş Vodă,
Privind temelia, am apreciat că formatul şi dimensiunile corespund cu formatul şi dimensiunea iniţială a bisericii de lemn aflată acum la Putna şi despre care voi face vorbire la timpul potrivit.
Tort domnul Gheorghe mi-a explicat că între temelia fostei biserici şi biserica lui Ştefan Vodă se află o fâşie de teren pe care dacă se sapă la vreo 60 cm adâncime se descoperă oseminte umane foarte vechi. Deşi cei de la Muzeul Judeţean Suceava au fost informaţi despre toate aceste descoperiri, până în momentul filmării noastre nu s-a efectuat nicio cercetare de specialitate. Curios, de vreme ce o astfel de cercetare ar putea clarifica multe aspecte din perioada descălecatului lui Dragoş Vodă dar şi din perioada lui Ştefan cel Mare.
Cică nu sunt bani pentru a se putea efectua astfel de cercetări. Ciudat, nu sunt bani, dar primarul Volovăţului, social-democratul Ioan Vicol, spunea acelaşi domn Gheorghe, are bani pentru a organiza fel de fel de evenimente festive încheiate cu mese pantagruelice. De vreme ce este primar PSD, comportamentul său nu trebuie să mire pe nimeni.
O altă anomalie spirituală a comunei Volovăţ este şi faptul că numai jumătate din populaţie este creştin-ortodoxă, cealaltă jumătate fiind de sectanţi. Cu o credinţă ortodoxă atât de veche, cu aşezăminte bisericeşti de vechime impresionantă, fenomenul de migraţiune a creştinilor către secte pare să aibă o explicaţie sociologică faţă de care preoţii Valenciuc ar trebui să devină interesaţi.
De la Volovăţ ne-am deplasat la Putna. Cu cât ne apropiam de obcinile bucovineşti, cu atât răcoarea munţilor devenea tot mai plăcută. Bisericuţa de lemn din vremea lui Dragoş Vodă am descoperit-o în cimitirul satului Putna. Bisericuţa era deschisă iar în interior am descoperit şi un ghid istoric, o studentă dispusă la dialog şi stăpână pe informaţii.
De la ea am aflat că bisericuţa de lemn a fost adusă aici din porunca lui Ştefan Vodă în anul 1468, fiind transportată cu carele într-o sigură noapte. Biserica originală, din lemn de stejar, avea format de navă, ceea ce confirmă formatul de navă al temeliei de la Volovăţ. Cu timpul biserica a fost modificat în formă de cruce prin a i se adăuga două aripi la partea dinspre altar.
Starea bisericii este dezastruoasă. Printre dulapii de stejar care formează pereţii bate vântul, acoperişul este şi el cârpit cu şindrilă, cariile macină rezistenţa stejarului secular. Altarul, şi el din lemn de stejar, a fost realizat pe la anul 1760, tot de atunci provenind şi icoanele care nu sunt considerate de patrimoniu, deşi au o vechime în jurul a 250 de ani.
Cea mai veche biserică din lemn din spaţiul Moldovei, analizele efectuate în laboratoarele de specialitate din Suedia indicând lemn de stejar din anul 1296, nu mai prezintă interes pentru cei din Ministerul Culturii – Direcţia Monumente Istorice. Lăsată pradă cariilor şi intemperiilor, biserica se degradează de la un an la altul şi odată cu ea se pierd dovezile istorice ale existenţei noastre ca moldoveni ortodocşi. drum de credinţă ales după Marea Schismă din anul 1054.
Avem bani să alocăm pentru fel de fel de distracţii cu iz politic şi nu avem resurse financiare să ne conservăm istoria. Nu este vorba de o istorie de acum două sau trei sute de ani ci de istoria naşterii noastre ca neam de moldoveni. Cineva, acolo în Ministerul Culturii, este interesat să dispară anumite dovezi istorice ale existenţei noastre pe aceste meleaguri.
Crucile din Cimitirul vesel de la Săpânţa au plecat la Bucureşti albastre şi s-au întors vopsite în „verde UDM”. Dacă vom afla într-o zi că „albastrul de Voroneţ” a devenit „verde de UDMR” să nu ne mirăm. Ticăloşii politic care conduc în momentul de faţă ţara au girul nostru şi ni-l aruncă în faţă ori de câte ori li se contestă competenţa şi loialitatea faţă de ţară şi popor. N-am putinţa de a face mai mult decât a scrie şi filma reportaje. Dar am împlinirea sufletească şi sunt cu cugetul împăcat că las consemnate şi spre cunoaştere generaţiilor viitoare faptele reprobabile ale ticăloşilor de astăzi. De judecata poporului n-a scăpat nimeni, nu vor scăpa nici ei. De aceea adun dovezi!

Sponsorii reportajelor
1. Transporturi Auto SA – preşedinte CA ec. Constantin Conţac
2. Conrec SA – director general ing. Mihai Vrăjitoru
3. Microbuzul SRL – director ec. Dumitru Balan
4. Cooperativa Agricolă de Legume şi Fructe Frumuşica – preşedinte Titel Arhip


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Profanarea memoriei morţilor din „Cimitirul vesel”
Ioan Rotundu
În drum spre Săpânţa, cu popas la Moisei
Ioan Rotundu
Bancul zilei: Genialul câine uituc
Horoscopul zilei de 19.08.2017
Catrenul saptamânii
Ioan Mamaische
Întâmplări neplăcute la Mănăstirea Săpânţa Peri
Ioan Rotundu
Colibiţa, un fel de pom lăudat
Ioan Rotundu
Avem un PIB umflat de ciroza consumului
Ioan Rotundu
Curtea de Conturi a confirmat hoţiile primarului de Gorbăneşti
Ioan Rotundu
Primul magazin Partener Enel deschis la Botoșani
Uimitoarele aventuri la poarta societăţii Nova Apaserv
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă