Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Horoscop
Umor
Gastronomie
Reportaje
Comentarii
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
11337
De la 07 Ianuarie 2003
122871404
Reportaj de vacanţă

Darabanii, un oraş de graniţă mic dar cu viaţă agitată

  • 10 July 2015, 23:00
Undeva în nordul judeţului Botoşani, într-un cot al râului Prut, un meandru al apei cum ar spune nemuritorul preşedinte Ion Iliescu, este situat oraşul Darabani. Dincolo de apa Prutului se află punctul de graniţă dintre Republica Moldova şi Ucraina, aşa că putem spune fără a greşi că oraşul Darabani este situat la răscrucea dintre trei ţări dar şi în cel mai nordic punct al României.
Dacă intri în oraş dinspre Dorohoi, de cum ai depăşit staţia de autobuz ce străjuieşte drumul naţional şi unde aşteaptă autobuzul bajurenii, de-o parte şi de alta a şoselei s-au ridicat mândreţe de vile, semn al prosperităţii pentru cei care ştiu să preţuiască munca şi banul câştigat. Cu privire la aceste vile, musai trebuie făcută o precizare. Dărăbănenii împart aceste vile în două categorii. Vile ridicate prin muncă cinstită şi vile ridicate cu bani obţinuţi din contrabanda cu ţigări, cum ar fi cea a lui Ciurdea, o clădire ascunsă după un gard solid din piatră şi fier şi cu acoperişul albastru, un fel de moţ ca să poată fi uşor remarcată.
Chiar la intrarea în oraş, în locul cunoscut drept Staţia Meteo, poliţiştii de frontieră controlau la sânge autoturismele care veneau din ambele sensuri pe drumul naţional. Nu ştiu ce căutau prin portbagaje, că ţigările de contrabandă din Moldova şi Ucraina nu ies la iveală la drumul mare şi ziua în amiaza mare.
Noi am cârnit la stânga, pentru a coborâ în Teioasa, având alte treburi decât a privi cum să cocoşează poliţiştii de frontieră la cei aflaţi la volanul autoturismelor oprite la control.
Nici bine n-am intrat în cartierul situat pe malul Prutului că ne-a sărit în ochi autoturismul părintelui Nicodim Nichita. Cum să nu-l observi când este de o culoare atât de roşie că în lumina soarelui bate în alb. De la un rătăcit pe uliţă am aflat că părintele se află la o vadană, cucoana preoteasă fiind plecată de acasă de mai bine de-o lună de zile. O „spovedeşte” ne-a explicat bărbatul, făcându-ne complice cu ochiul.
După ce am trecut de biserica cea nouă, pe care părintele o construieşte de peste zece ani, timp în care a făcut să dispară câteva miliarde de lei vechi, spre nemulţumirea oamenilor din parohie, dovadă că părintele este tot atât de priceput, dacă nu cumva mai bine ca iluzionistul Iozefinii, Iozefinii, am oprit la un pod de peste un fir de apă (foto 1). Călăuza noastră ne-a explicat că de la pod la apa Prutului sunt vreo 300 de metri iar drumul ce însoţeşte firul apei spre albia Prutului este şi unul al contrabandiştilor de ţigări.
Am urcat apoi spre cătunul numit cândva Hârtop. Pe această coamă de deal şi drum obişnuieşte părintele Nicodim să poposească şi mai mult de-o oră, pe motiv că vorbeşte la telefon cu preoţii din Ucraina, din satele Draniţa şi Mămăliga, pe unde părintele este bine cunoscut prin serviciile religioase prestate, chiar dacă ucrainenii sunt ortodocşi de Rit Vechi , dar mai ales este cunoscut ca om de şpriţ de fustangiu.
Am coborât apoi în lunca Prutului, Călăuza ne-a oprit lângă o stână şi ne-a explicat că ciobanii de aici îi ştiu pe toţi contrabandiştii de ţigări, săteni sau poliţişti. Nu departe de stână se află amenajată o adăpătoare. Este un reper pe timp de noapte pentru contrabandişti ca nu cumva să rătăcească calea, mai ales în nopţile fără lună.
Am părăsit apa Prutului pentru a urca spre centrul oraşului. Scopul nostru era de a ne împrospăta fondul de fotografii. Tot fotografiind obiectivele care ne interesau am ajuns şi la uliţa privată ce duce spre complexul de vile al lui Costel Nazare şi Ştirbu (foto 2). Dărăbănenii susţin că întreaga opulenţă pe care o radiază casele lui Nazare a izvorât din evaziunea fiscală cu alcool. N-am avut motive să-i contrazicem. Un punct pe agenda noastră de lucru era să avem un contact şi cu consilierul orăşenesc Dan Tărniceru. Pe acesta l-am găsit la margine de oraş, spre Eşanca. Omul se ocupă cu distribuţia de butelii de aragaz dar pentru că este un rebel politic la adresa mai marilor din PSD, primarul Cornel Aroşoaie l-a pedepsit fugărindu-l din centrul oraşului la margine, cu tot cu butelii.
Dan Tărniceru este un fel de politician local contra tuturor. Loveşte şi-n cei de la putere, adică PSD, şi-n cei din opoziţie, adică PNL, pe motiv că toţi sunt puşi pe căpătuială pe seama banilor publici.
De la Tărniceru am aflat că în Darabani sunt câteva locaţii care poartă nume celebre. Depozitul său de butelii este numit Hiroshima pentru că el lansează atacuri dure împotriva primarului şi a tuturor celorlalţi politicieni locali.
Du departe di Hiroshima se află Casa Albă, adică pensiunea lui Gigi Contrabandistul. Se pune că nea Gigi şi-a ridicat ditamai pensiunea cu bani din contrabanda cu ţigări. Aici trage primarul Cornel Aroşoaie şi cu baronul local al PSD Costel Nazare, primar de Conceşti, şi pune la cale rezolvarea unor probleme de administraţie nu numai a oraşului Darabani dar şi a primăriilor din zonă controlate de primari PSD.
La nici o sută de metri distanţă de Casa Albă se află Pentagonul, adică pensiunea consilierului local liberal Nenişcu (foto 3). Deşi liberal, Nenişcu este nelipsit de la strategiile de luptă pe care primarii Aroşoaie şi Nazare le pun la cale împotriva opoziţiei, adică a liberalilor. Faptul că la pensiunea lui Nenişcu s-au elaborat cele mai eficiente strategii de luptă a PSD-ului contra PNL, i-a atras denumirea de Pentagon.
Tot în această margine de Darabani se află şi Cernobâlul. Este vorba de staţia de betoane a unuia Humă de unde, când bate vântul dinspre est spre vest, praful de ciment este purtat peste oraş.
Chiar în centrul oraşului, adică buricul târgului, se află Casa Poporului. De fapt este un bloc proprietatea lui Teişanu, patronului televiziunii locale prin cablu. I se spune Casa Poporului pentru că blocul a fost ridicat cu banii de la abonaţi.
Ne-am încheiat periplul dărăbănean trecând şi pe la Mănăstirea Eşanca. Chiar la intrare o măicuţă vopsea un grilaj metalic. Pe 19 iulie este hramul mănăstirii, fiind ziua când se serbează sfântul Serafim de Sarov, Duhovnicul trimis de Maica Domnului peste timp, Părintelui Arsenie Boca în Sfântul Munte Athos. Semn că influenţa bisericii slave este puternică în zonă.
Înainte de a părăsi oraşul am tras de prânz la restaurantul doamnei Strugaru, cumnata fostului deputat Stelică Strugaru. Ne-am ospătat cu o ciorbă de perişoare şi o mâncărică de cartofi cu carne de porc. Bucatele au fost foarte gustoase. Obişnuit ca la restaurante în farfuria cu ciorbă să se pună două perişoare, la doamna Strugaru s-au pus trei, dovadă că ştie cum să-şi ademenească clienţii. Ne-am despărţit de călăuză şi de oraş cu promisiunea că vom reveni cel târziu pe la începutul lunii septembrie, când ne vom pune la curent cu ce boacăne a mai făcut părintele Nicodim şi dacă vădanele din cartier sunt tot mulţumite de felul în care le „spovedeşte”.
6.07.2015

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Trei salve de dinamită trase în cinstea sosirii mele la la Tg. Ocna
Ioan Rotundu
Bancul zilei: Cu nevasta pe role
De ce s-au ofensat poliţiştii de frontieră ieşeni
Ioan Rotundu
Reţeta zilei: Hamburgher sârbesc
Horoscopul săptămânii 56 - 12 iulie 2015
Uimitoarele asemănări între primarul de Botoşani şi cel de Tg. Ocna
Ioan Rotundu
La Darabani sămânţa contrabandei cu ţigări aruncată pe ogorul procurorilor a rodit
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog