Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Editorial
Administraţie
Horoscop
Umor
Reportaje
Comentarii
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
22116
De la 07 Ianuarie 2003
122907765
Reportaj de vacanţă

Descălecatul lui Dragoş Vodă

  • Ioan Rotundu
  • 10 August 2017, 23:00
Întemeierea Principatului Moldovei este o împletire între legendă şi acribia cercetărilor istoriografice a puţinelor izvoare scrise păstrate peste veacuri. Legendă sau adevăr istoric, un singur fapt este cert: voievodul maramureşean Dragoş, membru al renumitei familiei a Dragoştenilor, a ajuns pe meleagurile moldave de care s-a îndrăgostit atât de mult încât a preferat să-şi lase osemintele pe aceste plaiuri.
Pentru cei care nu cunosc, voievodul Dragoş este înmormântat la Volovăţ – Rădăuţi Bucovina, anul morţii sale consemnat de istorici fiind 1354.
Pornind de la legendă şi adevăr istoric, mi-am propus să realizez un reportaj despre drumul parcurs de maramureşeanul Dragoş către Moldova, refăcând drumul invers, din Moldova spre Maramureş. Luni dimineaţă, 31 iulie, însoţit de cameramanul Willy Ungurean care s-a înarmat cu două camere de filmat şi o suită întreagă de accesorii, am plecat din Botoşani spre Borşa – Maramureş, oprindu-ne pentru a filma diferite secvenţe în locurile care mi s-au părut a fi reprezentative pentru a marca traseul „descălecatului”.
Las pentru farmecul reportajului care va fi difuzat la începutul lunii septembrie secvenţele filmate şi consemnez în rândurile de faţă două evenimente nu lipsite de un inedit aparte.
Am filmat o secvenţă la malul râului Bistriţa, loc unde zimbrul fugărit de hăitaşii lui Dragoş pare să fi părăsit firul apei pentru a se îndrepta spre culmile Mestecănişului. Când secvenţa a fost finalizată, m-am urcat în maşină şi ne-am continuat drumul. În localitatea Botoş există o biserică foarte frumoasă. Am cerut lui Willy să ia câteva secvenţe. În timp ce el filma eu am dus mâna la buzunar să-mi scot telefonul. Numai că buzunarul era gol. L-am căutat printre scaunele din maşină. Nimic! L-am pus pe şofer să mă sune pentru a-l localiza. Linişte totală!
S-a trecut la reconstituire. Cum de la secvenţa de pe malul Bistriţei nu am mai oprit nicăieri, telefonul ar fi putut să-mi cadă din buzunar la locul filmării sau în drum spre maşină. Ne-am întors vreo 15 km pentru a regăsi locul filmării. L-a descoperit Willy care m-a apelat din nou. Telefonul a început să ţârâie. Era în iarbă, la mai puţin de jumătate de metru de apă. Mare noroc am avut! Şoferul a pus norocul pe seama faptului că am oprit să filmăm la biserica din Botoş. Eu am pus incidentul pe seama neglijenţei.
Dacă de la Iacobeni la Cârlibaba, cale de vreo 30 de km, drumul este cu asfaltul găurit dar, cu ceva atenţie, cât de cât circulabil, de la Cârlibaba la Borşa drumul este dezastruos. Se lucrează la modernizarea lui pe întreg traseul, dar se lucrează cu încetinitorul şi multă răbdare trebuie să ai să depăşeşti obstacolele care se ţin lanţ.
Sus, pe pasul Prislop, la cota 1.416 m s-a amenajat baza şantierului. Maşini de mare tonaj, utilaje de lucru, praf cât încape deşi se uda cu apă la anumite intervale de timp iar mănăstirea a cărei stareţ tocmai este cercetat pentru perversiuni sexuale sta şi ea acoperită într-un nor de praf. Un amestec de atmosferă de şantier cu mici meşteri populari care au avut curajul să-şi expună produsele în norul de praf, terase cândva pline de muşterii acum pustii şi cele două pensiuni învăluite în tristeţe, totul dominat autoritar imensitatea clădirilor aşezământului monahal.
Am început coborârea. Serpentinele erau mai mult blocate de lucrări. La un semafor de lucru s-a apropiat de maşină un cetăţean:
- Vă rog ajutaţi-mă. Sunt din Vereşti şi lucrez aici. Mi-am tăiat un deget cu drujba şi mă aşteaptă patronul mai jos cu vreo doi km. Văd că sunteţi din Botoşani. Ajutaţi-mă!
Am strâns sculele stivă şi i-am făcut loc. Se văieta că-l doare degetul dar nu avea nici un bandaj sau urme de sânge. Mirosea a ceapă şi alcool, semn că mâncare slănină cu ceapă şi băuse palincă. L-am întrebat cum ajungem la Cascada Cailor. Susţinea că trebuie să trecem de Moisei, după care vom ajunge. Ce spunea el nu se potrivea cu ce citisem pe hartă. Harta indica loc de plecare la cascadă staţiunea Borşa Turist iar el ne trimitea mai departe cu vreo 20 de km.
Din vorbă în vorbă ne-a spus că locuieşte în Vereşti pe strada pieţei şi că lucrează la pădure în Munţii Maramureşului de vreo opt ani. Vorbea şi se văita de durere iar noi nu vedem unde îi era rana cu adevărat. Ne-a dus cu vorba vreo 15 km de la locul de unde l-am luat. În plin oraş Borşa, în faţa unei pensiunii în construcţie, a cerut să oprim. Cică acolo îl aştepta patronul. Cum s-a dat jos din maşină a dispăru imediat în şantier.
Eram dezorientaţi, aşa că am întrebat la o spălătorie de maşini cum ajungem la Cascada Cailor. Ne-au explicat că trebuie să ne întoarcem vreo 20 de km şi să ajungem în staţiunea Borşa Turist, de unde putem lua telefericul dar pentru că era deja după-amiază ne-a recomandat să mergem la cascadă a doua zi.
Vereşteanul nostru sucevean ne-a păcălit. A însăilat povestea cu degetul tăiat de drujbă ca să-l aducem în oraş, cale de peste 15 km. Iar ca „bonus”, ne-a trimis dincolo de localitatea Moisei, deşi noi trebuia să ne întoarcem vreo 20 km. N-am habar cum erau moldovenii pe vremea descălecatului lui Dragoş, dar ştiu cum sunt cei de astăzi. Fie la ei acasă sau aiurea, se pricep să-i prostească pe alţii. Numai că de această dată păcăliţi am fost noi, tot moldoveni, motiv să ne simţim în Maramureşul lui Dragoş ca la noi acasă.
În staţiunea Borşa Turist ne-am informat mai întâi cum se poate folosi telefericul (foto 2). Fiind după ora 17.00, nu se mai putea urca dar a doua zi la ora 09.00 se deschidea casa. Un bulet de urcare costă 25 de lei iar de vrei să şi cobori costă 30 lei. Telefericul nu te duce până la cascadă, se mai merge pe jos. Cu ceva noroc am găsit cazare la pensiunea Cerbul (foto 1), situată la 30 m de teleferic. (Va urma)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscopul zilei de 11.08.2017
Răbdarea are limite, dar nu la români
Ioan Rotundu
Bancul zilei: Răbdarea
Catrenul saptamanii
Ioan Mamaische
Promovarea oportunităţilor de afaceri bazate pe TIC în judeţul Botoşani Administrativ
Bogăţie şi opulenţă monahală
Ioan Rotundu
Asociaţia Meşterilor Populari Moldova - Comunicat de presă
Garda de Mediu Botoşani – Indianca, dolarii şi parlamentarii
La Cascada Cailor
Ioan Rotundu
Se anunţă un protest auto de amploare
În drum spre Săpânţa, cu popas la Moisei
Ioan Rotundu
Profanarea memoriei morţilor din „Cimitirul vesel”
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog