Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Horoscop
Umor
Reportaje
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
14841
De la 07 Ianuarie 2003
122874908
Reportaj de vacanţă

Două jucării care nu se dau stricate

  • Ioan Rotundu
  • 4 August 2017, 23:00
Mircea (foto 2) şi Mihai (foto 1) sunt fraţi. Primul are 95 spre 96 de ani iar Mihai, care i se adresează cu bădia, mai mic, doar 85 de ani. Mircea a trăit în Şerpeniţa, sat dislocat de comunişti pentru a construi batajul de la Stânca – Costeşti. Fiind ştiutor de carte s-a lipit pe lângă preotul din sat şi a îngrijit de biserică.
Satul a dispărut sub apele Prutului. A rămas doar biserica satului, stingheră pe un vârf de deal, străjuită doar de morţii din cimitirul care o înconjoară. Cel mai apropiat sat se află la vreo doi km, aşa că biserica stă închisă şi se pregăteşte să-şi ia rămas bun de la vii şi morţi pentru a deveni doar o amintire în cărţile monografice.
Mircea a fost feciorul cel mai mare dintre patru fraţi şi o soră. Mai trăieşte el şi fratele Mihai care s-a dus în lume în vremurile colectivizării, după ce comuniştii i-au obligat mama, văduvă de război, să treacă pământul la CAP. S-a stabilit la Buzău. Are un băiat şi o fată, ambii duşi imediat după decembrie 19989 în Canada. O duc bine, Vara vin în ţară să-şi vadă tata şi mama, colegii de şcoală şi să mai afle cum se trăieşte acasă.
Bădia Mircea n-a prea avut noroc la băieţi, Şapte fete i-a născut nevasta. Mai trăiesc şase, duse şi ele în lumea largă. După ce satul a fost demolat, s-a dus cu nevasta la Bucureşti, să-şi facă un căpătâi alături de fata mai mare Rodica. După ce-a ieşit la pensie n-a mai suportat viaţa din Capitală şi s-a tras spre Botoşani. Prima nevastă i-a murit de mulţi ani. A găsit alta prin Săveni.
Şi-a făcut milă de el primarul Relu Târzioru şi i-a dat o locuinţă socială, o clădire fostă grădiniţă devenită inutilizabilă. A avut în vedere că este veteran de război şi se numără printre puţinii care sunt în viaţă, marea majoritate a luptătorilor din Al Doilea Război Mondial, care au supravieţuit frontului, au luat drumul cimitirelor. Mircea rezistă.
Trecând recent prin Săveni, undeva lângă clădirea fostului liceu, acum părăsită şi ea, pe o bancă în faţa fostei grădiniţe, doi bătrânei dezbrăcaţi la maiou discutau aprins. Am oprit, curios să aflu ce subiect al zilei le anima discuţia.
Mihai, venit de la Buzău să-şi vadă fratele mai mare, adică pe bădia Mircea, că nu se ştie niciodată zilele omului, se fălea că la vârsta sa aleargă prin Crâng alături de cei tineri, Crângul fiind fostul parc regal aflat în administraţia municipală a oraşului Buzău. Iar ca să fie fie mai credibil în afirmaţii, s-a ridicat de pe bancă şi a început să alerge pe loc. Bădia Mircea l-a privit, s-a ridicat în picioare şi s-a fălit că la cei aproape 96 de ani ai săi stă drept ca lumânarea şi se mişcă destul de vioi, chiar dacă are al treilea picior – cârja.
Bădia Mircea este un admirator al emisiunii Lumea lu’ Rotundu. Se uită la reportajele pe care le realizez pentru a-şi mai aminti de locurile pe unde a trecut în copilărie şi tinereţe. Ştiind cine sunt, m-a invitat în locuinţă. Mă aşteptat să dau peste o grămadă de lucruri inutile stivuite pe pat şi scaune, un miros de mucegai, de aer închis. Dimpotrivă, o curăţenie făcută mai ceva ca de gospodină, iar pe peretele unei camere expuse diplomele dobândite în anii de viaţă şi o fotografie din vremea când era flăcău.
Bădia Mircea vorbeşte cu recunoştinţă despre primarul Târzioru şi-i place să povestească despre isprava unui poliţist numit Florea. Cu ceva timp în urmă, un tânăr din Ştiubieni, sat în apropiere de oraşul Săveni, dedulcit la rele, i-a intrat în lipsa sa de acasă şi i-a furat buteliile de la aragaz dar şi aparatul de auzit. S-a plâns la Poliţie iar poliţistul Florea l-a prins repede pe hoţoman dar n-a reuşit să recupereze aparatul de auzit. Aşa că bădia Mircea, deşi are telefon fix în casă, pentru că aude foarte greu îi este şi mai greu să comunice. Ar vrea să-şi cumpere un alt aparat. Are bani dar n-are cine să i-l caute pe la o unitate specializată în astfel de vânzări.
I-am lăsat pe cei doi fraţi tachinându-se cu privire la vigoarea fizică, îmbăţoşându-se să-şi arate voinicia în ciuda vârstei înaintate.
Privindu-i, gândul m-a dus că am în faţă două jucării vii care nu se dau stricate deşi sunt în funcţiune de zeci de ani. Şi-au trăit anii frumoşi ai tinereţii în vremurile când la ţară se mânca sănătos, natural şi era o ruşine să fii văzut stând la uşa medicului de la dispensar sau să treci pe la farmacie. Acum ne îndopăm cu chimicale şi facem rând la medicul de familie să ne dea reţea cu gratuitele şi compensatele iar preoţii ne pândesc nerăbdători să ne dea ultima împărtăşanie.
Pe hârtiile politicienilor trăim mai bine şi mai mult ca părinţii noştri dar dacă citeşti pe crucile din cimitire ultimele înmormântări constaţi că se moare imediat ce se iese la pensie. O fi şi pensia modificată genetic şi noi încă n-am aflat.

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop săptămânal 31 iulie – 6 august 2017
Bancul zilei: Amnezia nefericirii
Călăraşi - viaţa la ţară
Ioan Rotundu
Lumea lu' Rotundu: Harbuzarii
Răbdarea are limite, dar nu la români
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog