Marţi am plecat spre Dorohoi. Am ajuns în zona centrală a oraşului şi am întrebat cum pot ajunge la Gherghel. Jumătate din cei chestionaţi se uzitau la mine ca venit de pe Lună. Cealaltă jumătate mi-a spus că au auzit de Gherghel şi că ar fi undeva spre ieşirea din oraş către Suceava.
Un tinerel cu părul tuns creastă de cocoş mi-a spus că la Gherghel ajung trecând pe lângă cimitirul evreiesc. Ştiam unde se află cimitirul pentru că este în vecinătatea Complexului de alimentaţie publică Parc. Odată ajuns în zona cimitirului n-am găsit nimic care să-mi indice că ar fi pe acolo vreo zonă de agrement. Cum pe stradă nu era ţipenie de om să mai întreb, am urmat strada şi am ieşit din oraş spre Suceava.
La poarta uneia din casele înşirate de-a lungul şoselei stătea un cetăţean învârstă. L-am întrebat cum ajung la Gherghel. Omul s-a scărpinat în cap cu o rapiditate a degetelor de la mână care m-a uimit şi mi-a explicat că trebuie să mă întorc. - Te întorci un oraş. Faci prima stradă la stânga până la cimitirul evreiesc şi de acolo iar la stânga pe un drum pietruit. Mai întrebi
I-am urmat sfatul şi iar am ieşit din oraş, undeva prin spatele cimitirului evreiesc. Apoi drumul a început să coboare şi am intrat într-un fel de sătuc. La un pod mai maşcat ca dimensiune am întrebat de-o bătrână unde este pe aici un complex de alimentaţie publică. Femeia a strâns din umeri. Mi-am adus aminte de reclama televizată şi am întrebat:
- Dar unde este zona aceea unde cresc ponei, nişte cai pitici?
- - Ce arătări or mai fi şi ăştia?
Şi-ş făcut cruce şi s-a dus în drumul său. M-am observat un cetăţean care a auzit ce-am întrebat de bătrână şi a intervenit:
intervenit: - Mergi uliţa înainte şi faci prima la stânga. Treci un pot şi imediat este ştrandul.
Mi-a venit inima la loc. Da, în reclamă se arăta şi un ştrand. Ne-am urcat în maşină şi am continuat drumul. Am cotit prima uliţă la stânga, am mai trecut un pod betonat, am trecut pe lângă un gard înalt şi nici urmă de ştrand, de ponei sau de zonă de agrement.
La un moment dat uliţa a început să urce iar pe un gard am citit o tăbliţă pe care scria strada Cobâla. Iar am întrebat de un cetăţean despre zona de agrement Gherghel. Omul ştia doar că este un iaz pentru scăldat la Cobâla dar de Gherghel nu ştia. Ne-am întors şi am oprit din nou la primul pod de la intrarea în sat. L-am sunat pe fostul viceprimar de Dorohoi, Constantin Bursuc, şi l-am rugat să-mi explice cum ajung la Complexul Gherghel. Omul venise luni noapte din Croaţia şi erra cam obosit de al drum dar mi-a spus să rămân unde mă aflu că vine el să-mi arate Complexul.
A venit cam peste un sfert de oră, dar pe un drum opus celui pe care am venit eu din Dorohoi. A făcut semn din faruri să-l urmăm. La nici o sută de metri a cârnit la stânga, pe uliţa pe care intrasem şi noi, a trecut podul şi a oprit sub gardul înalt. - Aici este completul căutat!
Doamne, putea să ne fi omorât cineva şi tot nu credeam că dincolo de acel gard se află o zonă de agrement! Am intrat pe poartă într-o curte mică. La o masă se aflau trei săteni cu câte o sticlă de bere în faţă. Alături un gemuleţ în spatele căruia se afla o fetiţă cam putinţică la trup. Ne-a întrebat ce vrem şi i-am spus că doresc să vizitez complexul. A deschis o uşă şi am intrat într-o sală de consumaţie care, într-adevăr, arăta a local civilizat. Din sală am ieşit pe o terasă de unde am dat cu ochii de ştrandul înconjurat de zeci de şezlonguri din plastic, aşa cum se pot vedea la mare în Constanţa, Bulgaria sau Grecia.
În continuarea
ştrandului se află un iaz natural destul de lat şi lung că nu i-am oputut vedea capătul pentru că se pierdea dincolo de perdeaua de copaci.
La iaz este amenajat un mic debarcader unde stăteau ancorate mai multe bărci de agrement. Pe mal stau înşirate mese rustice unde te poţi aşeza la o bere sau o gustare şi să priveşti imaginea de pe iaz, o imagine destul de relaxantă. Poneii nu i-am văzut pentru că se aflau mult mai în spatele zonei. Una peste alta, zona este frumoasă iar un afiş te anunţă că la sfârşit de săptămână aici cântă fanfara de la Smârdan. Nu ştiu cum o fi bucătăria, dar ne-a spus fetiţa aflată pentru noi pe post de ghid că se organizează şi nunţi, deci o fi şi bucătăria pe măsura amenajărilor ce le-am putut vedea şi mai ales pe pretenţia mirilor.
Cât priveşte organizarea de nunţi, da, spaţiul este nemaipomenit pentru astfel de evenimente mondene şi nici că s-ar putea ceva mai potrivit pentru invitaţi decât să tragă un dans în sală şi să iasă la un pahar de vorbă pe terasă, admirând luciul apei, inspirând aerul curat şi chiar să facă o plimbare la braţ cu soţia, amanta sau prietena iar dacă este mai îndrăzneţ să se urce într-o barcă şi să faci o plimbare sub clar de lună în acompaniamentul muizicii.
Mi-a spus fata că investiţia aparţine unui localnic, satul Gherghel aparţinând de comuna Şendriceni. Este o investiţie îndrăzneaţă şi va fi necesar să treacă câţiva ani până ce dorohoienii şi cei din vecinătate să se obişnuiască a veni în zonă pentru a se relaxa.
Însă o primă urgenţă pentru investitor ar fi ca să realizeze panouri publicitare şi indicatoare care să te îndrume cum poţi ajunge la Complex. N-am habar ce rost al vieţii a avut până acum patronul şi cum a ajuns să realizeze o astfel de investiţie dar îi urez să aibă baftă la clienţi şi spor la parale. În ce mă priveşte, am simţit un pic de invidie că dorohoienii se pot bucura de o zonă de agrement de care botoşănenii n-au avut parte şi nici nu sunt semne să avem prea curând.
17.07.2015
Ioan Rotundu
