Prima oară am călcat pe străzile staţiunii în anul 2014, atras aici de ştrandul Salinei, loc de băi sărate şi plajă. Am găsit oraşul la doi ani de la preluarea acestuia de către primarul PSD Ştefan Silochi (foto 1 primăria) de la fostul primar PDL Floarea Ivanof. Oraşul era un şantier. Se lucra la modernizarea parcului din zona centrală, se amenajau o serie de străzi printre care şi Victoriei unde se contura o viitoare fântână arteziană.
Trecuseră doi ani de la alegerile din iunie 20122 când primăriţa portocalie a pierdut alegerile în favoarea candidatului USL, în ciuda faptului că în cei patru ani cât a fost primar a reuşit să atragă importante fonduri europene şi să creeze un parc de distracţie şi tratament într-o zonă extrem de pitorească a văii Trotuşului, parc devenit repede celebru prin modul în care a fost gândit peisagistic, dotat cu mobilier urbanistic dar mai ales pentru diversitatea serviciilor şi tratamentelor oferite de ştrand.
Deja în anul 2014 cetăţenii târgului, mă refer la cei ancoraţi în realitatea vieţii economice şi politice, regretau pe fostul primar şi-l huleau pe social-democratul care le mai fusese primar şi într-o
într-o legislatură anterioară, fără ca oraşul să se fi pricopsit cu ceva de pe urma mandatului său. Silochi moştenise de la Ivanof o serie de proiecte în derulare. Trecuseră doi ani din mandatul său fără ca proiectele să fi fost duse la bun sfârşit. Mă refer în special la modernizarea parcurilor, a reabilitării unor clădiri şi a modernizării străzilor şi trotuarelor. Şi în anul următor, adică în 2015, lucrările nu erau finalizate. Se bătea pasul pe loc, spre disperarea târgoveţilor.
În anul 32016 n-am reuşit să ajung în staţiune, aşa că mă aşteptam ca în acest an să regăsesc oraşul în haine noi. Aiurea! Ce-am, găsit, mi-a lăsat un gust amar. După patru ani de lucrări în doru lelei, lucrările la parc s-au finalizat dar într-un mod în care a-l eticheta monstruos aş fi prea generos. Arteziana din mijlocul parcului abia se poate observa., apa neridicându-se peste nivelul zidurilor mărginaşe ale bazinului. Rondurile cu flori au fost împrejmuite cu nişte ziduri de piatră dându-le aspect de morminte. Băncile de odihnă sunt prinse în pereţii acestor ziduri şi abia dacă poţi să te aşezi pe o bucă, cu tot fundul fiind imposibil.
Arteziana de pe strada Victoriei (foto 4), amplasată în mijlocul străzii, are şase ţâşnitori care-ţi dau impresia că s-a spart o ţeavă şi ţâşneşte apa la suprafaţă. Jeturile arată de parcă s-au pişa o iapă în mers. Ciudăţenia stă în faptul că mergând pe stradă, brusc îţi sare în
în faţă apa dintre pietrele macadam cu care este pavată strada.
Când apa nu ţâşneşte, nu realizezi că ai în faţă o fântână arteziană. Trotuarele care străjui străzile secundare celei principale sunt deteriorate, buruianul a crescut printre plăcile de beton degradate în mare parte. Aspectul este jalnic şi se constituie într-o dovadă incontestabilă a incompetenţei primarului. Dar necazul cel mare abia acum vine. De la strada principală, care este şi drumul naţional ce duce spre Miercurea Ciuc prin pasul Ghimeş - Palanca, se desprinde strada Salinei. Este strada care duce la Salina ce aparţine de Compania Naţională a Sării. Iar în Salină este amenajat un sanatoriu unde se tratează pe tot parcursul anului bolnavii de astmă. Această stradă este cartea de vizită a târgului. Pe aici trec anual mii de turişti şi pacienţi veniţi la tratament.
Inexplicabil, în plin sezon estival, strada a început să fie reabilitată pe segmentul dintre piaţa oraşului şi autogară, segment lung de vreo două sute de metri. Lucrarea a blocat accesul spre Salină şi dă oraşului un aspect jalnic. În zona pieţei mizeria domină nestingherită (foto 2). Clădirile care străjui strada stau să se prăbuşească. Trotuare nu mai există iar când plouă trebuie să ai mult curtaj să parcurgi această porţiune de stradă care trece şi prin faţa gării, o altă poartă de intrare în oraş. În faţa gării se află o suprafaţă de teren îmburuienit şi pe care s-au depozitat resturi din demolări. Un aspect
aspect de casă părăsită are târgul în această zonă care este şi cea mai frecventată de turişti. Când ajungi spre Salină, înainte ca strada să treacă pe sub calea ferată, un punct de colectarea gunoiului menajer (foto 3) arată cât de mult dezinteres manifestă primarul pentru curăţenia oraşului.
Cât despre porţiunea de stradă care duce la ştrand şi poarta Salinei este greu să s-o descrii în cuvinte. Pe alocuri pavată cu piatră macadam acum puternic denivelată, maşina se zdruncină din toate încheieturile. Unele porţiuni sunt dominate de gropi, altele rămase la stadiul de piatră spartă. Una peste alta, strada este parcursă de autocarele cu turişti, care turişti se miră de ce primar are staţiunea Târgu Ocna.
În ce-l priveşte pe primarul Ştefan Silochi, singura sa faptă remarcată şi de presa naţională a fost că în luna mai a.c. feciorul său Dorin Emanuel a fost încarcerat, fiind condamnat la peste 3 ani închisoare cu executare pentru infracţiuni de crimă organizată, fapte comise prin anul 2008.
Etichetat baron local din mandatul 2004 2008, primarul Ştefan Silochi domină autoritar viaţa cetăţenilor spre folosul său personal şi al familiei social-democrate. Ciuma roşie pare să fi lovit orăşelul de la poalele munţilor Berzunţ fără putinţă ca apa lină a Trotuşului să-l fi putut salva.
Cam aceasta este imaginea târgului la prima vedere. În reportajele următoare o să vă introduc în atmosfera modului de viaţă urbanistic al târgoveţilor păstoriţi de baronul roşu Ştefan Silochi.
Ioan Rotundu
