Românca din Manzanares, poetă la 15 ani

Orasul Manzanares, provincia Ciudad Real, este locul in care am intalnit-o pe Gabriela Tabeica, o tanara poeta ce scrie poezii in doua limbi: romana si spaniola. Spune cu mandrie ca a compune versuri este un dar pe care ea il poseda si nu stie sa mai fi fost alti artisti in familie. Provine dintr-o familie normala,cu care se lauda, in care tatal este sudor, mama anagajata a unei firme din Manzanares, iar Ionut, fratele mai mic, fotbalist. Gabriela este o fire prietenoasa, deschisa, mereu vesela. De indata ce incepe sa vorbeasca descoperi, dincolo de cuvinte, sensibilitatea sufletului ei de copil. Ne spune cu mandrie ca nu mai are 14 ani, de doua zile a facut 15. La o varsta la care majoritatea adolescentilor se arata preocupati mai degraba de aspectul lor exterior, frizura si hainele asortate, Gabriela Tabeica isi petrece multe nopti scriind poezii. Si nu orice fel de versuri, ci poeme care au fost admirate si premiate de mai multe ori pana acum.
„Imi place sa scriu poezii pentru ca asa imi pot exprima sentimentele pe care le am si acesta este felul meu de a impartasi aceste sentimente celorlalti”, ne marturiseste fata. Este originara din Medgidia, unde a si inceput sa scrie, la varsta de 10 ani. Atunci a asternut pe hartie „Omagiu invatatoarei”, un poem in care tanara eleva ii multumea profesoarei care i-a aratat lumea minunata a literelor si cuvintelor. Gabriela Tabeica isi aminteste si acum de un alt profesor de-al ei, Petcu Abdulea, de la Clubul pentru elevi din Medgidia, cel ce era de obicei prima persoana care ii citea poeziile si o invata despre arta si tehnica realizarii versurilor.
Poeziile ei, apreciate şi în Spania
La doar un an dupa ce a inceput sa scrie, fata a castigat si un concurs de poezie. A primit premiul I si o medalie la un concurs organizat in Franta, pentru o poezie care i-a fost tradusa in limba franceza, iar apoi, autoritatile locale din Medgidia i-au inmanat un premiu de excelenta pentru versurile ei. La 12 ani, Gabriela Tabeica a venit in Spania. Marturiseste ca a avut o perioada de cateva luni in care nu a mai pus mana pe creion: „Ma simteam ciudat, nu aveam despre ce sa scriu, parca nu mi se intampla nimic. Apoi am inceput iar sa scriu versuri”. Nici in Spania talentul ei nu a fost ignorat. Una dintre profesoarele ei i-a cerut cateva lucari, care i-au fost apoi publicate intr-o revista de creatie literara din La Solana, „Pan de trigo”, alaturi de opere ale unor artisti spanioli cunoscuti. Acum scrie atat in romaneste, cat si in limba spaniola, iar tema preferata este dragostea, desi nici natura sau sentimentul patriotic nu ii sunt straine. Se mandreste atunci cand ii este publicata una dintre cretii, dar cel mai mult isi doreste sa aiba propriul ei volum de poezii. De curand, fata a obtinut premiul al doilea la un concurs organizat in Madrid, cu o poezie dedicata tarii in care s-a nascut, „Fi mandru ca esti roman”.
Poezia ca o eliberare
„Cand ma simt incarcata psihic si emotional, atunci scriu poezii si simt ca ma eliberez total”, ne spune adolescenta. Mai povesteste ca cel mai bine scrie tarziu in noapte, cand linistea se asterne, iar emotiile si sentimentele o invadeaza si astfel iau nastere poemele sale. Desi poezile reprezinta marea sa pasiune, Gabriela nu se gandeste ca in viitor sa-si castige existenta doar ca artista. „Vreau sa fiu avocata, iar poezia va fi marea mea pasiune. Ca si cantatul, de altfel. Imi place si sa cant si imi doresc enorm sa pot lua lectii de pian”, mai spune adolescenta.
Profesorii sunt primii care iubesc versurile Gabrielei
In prezent, persoana care o incurajeaza pe Gabriela si incearca sa o ajute cu un sfat sau o parere in privinta lucrarilor sale este Mihaela Angelescu, profesoara ei de limba romana de la Cursul de limba, cultura si civilizatie romaneasca. In cei 15 ani de cand preda, Mihaela a mai avut elevi care sa scrie poezii, acum mai are inca doua fete care cumpun versuri, insa se pare ca Gabriela este cea care ia in serios acest hobby: „Deocamdata suntem la inceput de drum, inca ne descoperim, dar speram sa realizam ceva frumos impreuna. O incurajez foarte mult, imi este draga, are mult bun simt, educatie, cred ca e tot ce vrea o mamica la o fata. In plus, poeziile ei sunt foarte bune, sunt superbe”, ne marturiseste Mihaela Angelescu. Atat apropiatii fetei, cat si profesorii cred ca pe adolescenta o asteapta un viitor stralucit, dar pentru ca acest lucru sa se intample, va fi nevoie de multe eforturi si hotarare din partea tinerei artiste.
(Anca Panturu, Roman in Lume, www.romaninlume.com )
(Romanien Global Neus)