Deja, în zorii lui 1 ianuarie, sute bune de români, au trecut în Ungaria şi Bulgaria, spre a lua un prim puls Comunităţii Europene. Urmează, cu siguranţă, destinaţii noi, mult mai interesante şi râvnite. Frontierele nu s-au deschis promiţător şi larg, aşa că la drum! Cu simpla carte de identitate şi câte ceva la rucsac. Turnul Eiffel, marile domuri, Tamisa, Coloseumul şi atâtea altele vor fi ţintite de adevăratul călător român, într-o veselie. Vedeţi, marile sale vise prind viaţă acum. Nu va fi ocolită nici piaţa muncii, mult mai de bună consideraţie în Europa Unită. Am putea zice că românul îşi ia zborul în zbor.
Avem deja masive comunităţi româneşti afară, care vor creşte numeric în chip rapid, şi acesta fiind un factor de reducere a şomajului în interior. De Paşti şi de Crăciun românul va reveni acasă, cu nerăbdare, atras de cei rămaşi (încă) aici şi dragi lui, cu portbagaje şi braţe pline de cadouri, care mai de care, mai demonstrând o dată foloasele reale ale aderării.
Perspectiva călătoriilor este una cât se poate de reală, atrăgându-l pe român aşa cum ar face-o un magnet cu un corp metalic. Sigur, nici vechile şi în exclusivitate călătorii nu vor fi înlocuite acum cu cele de rutină, harta fiind un instrument indispensabil în stabilirea traseelor care să fie atacate. Românul nevoiaş o va continua însă a se mulţumi cu privelişti europene oferite de vreo ilustrată color, din categoria celor care vor umple şi rafturile magazinelor şi chioşcurilor autohtone sau expediate de vreun compatriot rudă sau prieten. Românul, în atari condiţii, are alt tonus şi nu poate decât zice Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Ionel Bejenaru)