Există şi români consecvenţi idealurilor lor, spiritului în care au fost formaţi, nerenunţând, pentru nimic în lume, la ele. Sunt şi nu sunt de admirat. Societatea se schimbă într-un ritm rapid, nebun, având nevoie de oameni noi, de care să se folosească în devenirea ei. Mulţi însă nu vor sau nu pot să o facă. Oricâte presiuni s-ar exercita asupra lor, oricâţi factori ar (tot) acţiona. Pentru ceea ce vor puternicii vremii, nu este deloc bine, văzându-şi periclitate interesele mai mari, ori mărunte. Căile de atragere scârţâie, izbindu-se, totodată, de apărarea tenace a celor vizaţi, în virtutea drepturilor omului, slogan la modă şi cu viitor. Nu trebuie pierduţi din vedere şi românii nostalgici, încrezători în trecut, nicidecum în viitor. De le vine unora...
FIXISMUL românesc se manifestă şi faţă de proxima aderare europeană, poate şi din motivul precarităţii de luminare a poporului cu cerinţele pe care le presupune. Mai mult, chiar este unul puternic, adepţii săi ştiind să înfrunte (curajos) orice înrăurire, orice presiune. Este o categorie de popor de care trebuie ţinut (totuşi) seama. Altfel...
Comparaţia cu boul nu este nicicum oarecare. Luat ca exemplu, animalul în cauză merită chiar un omagiu. Ce, nu sunt atâţia demnitari care refuză să demisioneze, chiar dacă fac gafe, chiar dacă sunt somaţi. De ce să o facă dacă acţionează motivaţia binelui propriu, dacă interesele personale le-o cer. Normal, când deraiază trenuri, când cad autobuze în prăpastie, când au loc grave accidente de circulaţie, soldate, cu toate, şi cu victime, îţi dai, spăşit, demisia. Ca-n Apus. Aici FIXISMUL românesc se manifestă plenar. Nefast, în realitate. Când, în propria ta şcoală, bătăile, pornografia, drogurile fac o bună tovărăşie cu procesul de instrucţie şi educaţie, tu, director, îţi prezinţi, vinovat, demisia. Ca-n Apus. La noi, nu. Când, precum în cazul dr. Ciomu, din culpă medicală îţi mor, rând după rând, pacienţii, nu ai altceva mai înţelept de făcut decât să-ţi dai, onorant, demisia. Ca-n Apus. La noi, nu. Când găinile patriei mor pe capete, una după alta, fie şi de gripă aviară, tu, ministru al agriculturii, îţi prezinţi repede şi vioi demisia. Ca-n Apus. La noi, nu. Sunt semne certe ale FIXISMULUI românesc. Un FIXISM care nu poate fi zdruncinat. Nici cu buldozerul sau alt agregat de mare calibru. Aşa că, zice românul, chiar muzical las-o, bă, că merge-aşa. Unde şi până unde? Altfel, ne mulţumim să arătăm cu mâna către bou. Ca bou ispăşitor. (Ionel Bejenaru)