Românul îşi va face VÂNT (PRIELNIC), luând-o spre Apusul visat, întru realizarea visurilor sale frumoase, întru a munci cu avânt, spre bine şi chiverniseală. Sigur, îi va fi dor de casă, de bătătura ei, de hore, de discotecile şi barurile româneşti, de fetele codane sau bretonate, de purcică, de căţel sau de viţel, dar statutul nou, de cetăţean european îi va încălzi inima, i-o va înflăcăra, i-o va zvâcni. Acum este rost de contactul cu lumea tuturor posibilităţilor, ale celor, în primul rând, de afirmare. Poate plenară. Şi, uite-aşa, trecutul va fi dat uitării, înălţând privirea spre viitor, tot mai înalt. Se pun invaziile euro-românului de tip nou, scăpat de prejudecăţi, nemaifiind prins în chingile birocraţiei autohtone, dezlănţuit.
Acest VÂNT PRIELNIC, stimulat să bată cu putere, va marca suflarea românească din răsputeri, dezmorţindu-i gândirea, dându-i aripi, altele decât ale vreunui avion, atingând nebănuite înălţimi. Dar nostalgicii mai merg încă pe mâna vechiului îndemn Să urce naţiunea spre comunism, în zbor!. Vechii şoimi ai patriei, astăzi oameni maturi şi în toată firea, îl dau tot mai mult uitării, demonstrând că pot păşi mai altfel ca atunci.
Firesc, la diversitatea societăţii româneşti, unii văd în VÂNTUL PRIELNIC şansa traiului decent. Cine va învinge? Rămâne să ne convingem. Şi, în cât timp?
Şi lumea necuvântătoarelor îşi leagă speranţa de mai bine în aderare şi integrare, tot de VÂNT PRIELNIC, care va însemna o reală protecţie a animalelor, făcătoare de adevărate minuni, fiara din om fiind supusă procesului de dispariţie, câinele şi mâţa putând lătra şi mieuna în voie şi a satisfacţie neîngrădite, punându-se bazele unei armonii de netăgăduit. Poate doar ţânţarii vor fi mai afectaţi, cu greu întrevăzându-se acţionând asupra lor VÂNTUL PRIELNIC. Dacă ar fi s-o dăm pe Radio Erevan, poate unii dintre români, în naivitatea lor, ar întreba Intrând în EUROPA, vom mai avea ţânţari? (Ionel Bejenaru)
Ioan Rotundu
