Ei, nu doar fenomenul votului face ABŢINEREA funcţională. În viaţa de zi cu zi, bunăoară, românul se ABŢINE de la atâtea, de la unele din dorinţa vieţii cumpătate pentru care a optat, de la altele din neputinţă sau lipsă de posibilităţi de tot soiul. Cert este, cazul său nu este, oricum, un etalon comportamental, rămânând o chestiune, în primul rând, personală, prea puţin interesându-i pe cei din jur, mai mulţi sau mai puţini. .
De-a lungul vieţii şi a etapelor ei, într-un anume fel, românul tot are de-a face cu ABŢINEREA. Acum, că a demarat şcoala în noul an, şcolarul român este bătut la cap în spiritul ABŢINERII de la joacă, fumat, consum de alcool, discotecă nonstop, vizionări de telenovele sau altfel de producţii, ochiul, viaţă de noapte, cerinţe ale minţii şi trupului, cu tendinţă de exprimare deschisă, întru afirmarea personalităţii. Îşi fac simţită prezenţa, întru implementarea ABŢINERII, mame, taţi, bunici, mătuşe, dascăli de şcoală, îndeobşte, preoţi, psihologi, oameni de bine, după anumite opinii. .
La acest bogat capitol al ABŢINERII mai pot fi incluse ABŢINEREA de la comentarea deciziilor şefilor, de la vorbă şi vorbe, de la aprecierea colegului şi a vecinului, de la sporovăiala pe stradă, în bar, la frizerie, la coadă la vreun produs, soldată cu un real câştig şi chiar cu aprecieri, din care românul se alege cu o etichetă de discret şi om de încredere, uneori. .
Românul zgârcit sau, poate, econom, se ABŢINE de la golirea grabnică a pungii, trecând peste condiţia de cumpărător banal şi de orice, drămăluindu-şi grijuliu bănuţul, dolarul, euroiul, poate şi în virtutea făgaşului pe care îl urmează consecvent - bani albi pentru zile negre! Atentă, parte a lumii îl apreciază, parte a ei îl detestă. Şi, cum altfel, mai este una care se ABŢINE, indiferent de potrivirea cu subiectul nostru de astăzi. Vedeţi, lumea este atât de diversă! Şi, ca dânsa suntem (şi) noi. (Ionel Bejenaru)