Românul şi ce mică-i lumea!

Un ministru de externe care se respect㠖 dea Dumnezeu! – ar gândi raportul României altfel decât o face acum. Dincolo de necunoaşterea istoriei şi a diplomaţiei româneşti, este extrem de uşor să-ţi vibreze papagalul şi să comiţi erori crase, cu gând de pricepere, în fond de ignoranţă şi de papagal.. Un profan a fost Cioroianu, cu celebrele sale gafe, care au culpabilizat istoricii noştri cei buni, le-au zădărnicit eforturile măcar depuse pe linia înţelegerii. Ar avea o scuză, în dragostea năvalnică pentru aleasa inimii lui şi, precum se ştie, numai cine nu iubeşte nu greşeşte.
Dacă îndrăznim să zice MARE-I ROMÂNIA MICĂ sau MICĂ-I ROMÂNIA MARE, unul, altul ne vor scuza că provenim din doctrina tribunului Vadim, cu care nu avem de gând a face. Nu conform titulaturii unei cărţi biografice pe tema sa, cunoscută, citită şi apreciată de popor. O carte cu un nume incitant şi atât. Pentru român, oricând în contact cu lumea, post ’89, lumea mare este una mică, este lumea sa, pretutindeni întâlneşti consângeni, bravi români de-ai noştri. Dacă nu am avea printre ei şi capturaţi ai piraţilor am fi ceva mai mulţi şi forţa ne-ar creşte. Altfel „românii orişiunde cresc”, cum cuvintele sună atât de frumos.
Bunăoară, cândva, prin SUA, doi români se întâlniră şi vorbind aceeaşi limbă (română), unul întrebându-şi interlocutorul: de unde eşti, bă? Răspunsul fu: din Petricani; în replică, eu, tot de acolo. La care primul avea să exclame: ce mică-i lumea! Culmea, în plus, ambii erau morari români. De unde se vede că românii orişiunde cresc. Ce poate fi mai frumos şi mai înălţător ca aceasta!
Începem noi, românii, să gândim ca rusul, pentru care, vrând, nevrând: patria este tot globul. Fireşte, nici evreii nu sunt departe de o atare gândire elevată. În fond şi la urma urmei, este bine aşa. Singurul păcat ar fi că, şi dincolo de hotare, românii se încrâncenează, atunci când dau unii şi alţii de ai lor. Cu greu îi poţi aduna şi dezlănţui în comun spiritul nostru românesc, atât de curat şi de nesupus presiunilor. Spirit atât mde nobil!
Chestiunea cu: ce mică-i lumea! se poate încadra şi la nivel de Carpaţi, Dunăre şi Mare, nicicând un triunghi al Bermudelor, şi la nivel de Mioriţa, cei trei ciobănei fiind fraţi, fie şi de cruce, uniţi în cuget şi-n simţiri, acţionând pentru binele comun şi al patriei, în genul Unirii din 1600, cu Mihai Voievod Viteazul făuritor.
Ce mică-i lumea, pentru români, în lumea mare, s-a făurit şi poate se va mai făuri vreodată istorie. Oricum, dacă nu, „sara pe deal…”. Lucrurile astăzi, în permanenţă schimbătoare, fac din viaţa de ieri un eşec, în timp ce, din cea viitoare au succes. Să ne avântăm! (Ionel Bejenaru)