Ei, drept este, nu chiar toţi văd astfel lucrurile! Şoimii patriei şi pionierii Republicii Socialiste România, buni la învăţătură şi cuminţi, primeau darurile acestui Moş, la şcoală şi acasă, în organizaţia de sindicat în care le intrau părinţii, obligaţia lor (morală) fiind de a spune frumoase poezii care să cânte patria şi partidul. De Steaua sus răsare sau O ce veste minunată nu putea fi vorba, ca şi de mersul la biserică, tovarăşii directori, diriginţi şi profesori realizând controale, întru asigurarea unei bune educaţii ateiste a tineretului şcolar al ţării.
Firesc, nu lipseau măsurile. Vacanţa de iarnă trebuia petrecută în spirit tovărăşesc, chiar dacă nu-ţi reveneau prea multe teme şi lecturi suplimentare de efectuat. Ei, apoi, între Crăciun şi Anul Nou, trebuia aniversată aşa cum se cuvine Proclamarea Republicii Populare Române, nici vorbă să asculţi mesajul Suveran Mihai I. Situaţia era sub control desăvârşit din partea autorităţilor, comunismul mai ieşind odată victorios.
Reintrând în scenă, după 89, Moş Crăciun a pus serios stăpânire pe sufletul românului, oferindu-i bunătăţi nemaiîntâlnite, bine primite în fiecare an, ocazie cu care au reînviat colindele românului, frumoasele datini şi obiceiuri româneşti. Ei, bradul de Crăciun luminează parcă altfel, scara mâţei găsindu-se mai rar printre podoabele sale. Nici portretul tovarăşului Ceauşescu nu mai atârnă printre crăci de brad sau de vreun alt copac, să zicem plop.
Farmecul Crăciunului înseamnă şi existenţa zăpezii, cât de cât, iernile mai recente fiind cam văduvite, din acest punct de vedere. Ca urmare, nici celebra sănioară cu zurgălăi la cai nu prea mai este zărită prin aşezări şi uliţe. Aşa este să fie. Obligat de situaţie, Moş Crăciun soseşte cu alte mijloace de locomoţie, fiind posibilă deplasarea sa cu tramvaiul sau maxi-taxi. Bine ar fi să fie exceptat de la plata transportului, pornind de la marea sa prestaţie magică şi socială, de ce nu. Unde mai punem şi terenul accidentat, drumuri, carosabile, trotuare atât de proaste!
Ceea ce este însă mai important este să domnească în toţi românii spiritul Crăciunului. În rest, bucuroşi le-om duce toate! (Ionel Bejenaru)