Coada dracului se află în permanentă acţiune întru tulburarea apelor (liniştite), având calităţi războinice aproape native, luate în considerare de către mulţii observatori şi analişti români de tot soiul. Se pun bazele unui spectacol al ruşinii, luat uşor în vizor de popoarele Europei şi ale lumii, ale căror societăţi sunt cu totul altele decât ale noastre.
Coada dracului poate fi apreciată şi ca o emanaţie pur românească, contribuind la afirmarea a încă unui fenomen original, cum ne place nouă, românilor, să ne fălim. Extrem de dinamică, aproape că fenomenul surpriză este anulat cu totul, lumea românească intuind uşor la ce se poate aştepta şi putând arăta cu degetul spre vinovat - coada dracului. Ei, altfel stau lucrurile în cazul cozii şoricelului sau chiar al cozii de topor, cu toate că le desparte o diferenţă netă. În ceea ce ne priveşte, coada şoricelului, considerată de către unii ca plantă medicinală, să nu aveţi emoţii şi, eventual, comoţii, fiindcă, în adevăr, face bine organismului, fapt pentru care ne place s-o culegem, azi, copii, de pe câmpuri şi câmpii… Ceea ce, fiţi convinşi ne determină să nu batem câmpul.
Şi, indiferent de sărbătorile care urmează, ale Paştelui, cum altfel, pe noi nu ne înspăimântă, „a ta faimă Baiazid…”, suntem receptivi şi la alte opinii, mult mai revoluţionare decât ale noastre, într-o la dolce farnienta cu timpul, care, oricum, tot implacabil curge. Vedeţi, că atâta lume este în veşnică mişcare şi nici temuta Inchiziţie nu ne poate opri din mers, înseamnă că suntem, aflători în România şi suntem tot (noi) în Univers. Vă felicităm! (Ionel Bejenaru)