Adevărul este că, , în ultimul timp, cuponarul are de suferit, fiind nevoit ori să şomeze, ori să-şi schimbe, din mers, obiectul de activitate. La noi, cu atâtea schimbări, cu birocraţia în acţiune viguroasă, cazi uşor în postura dezorientatului, chiar deprimatului, riscându-ţi, cu siguranţă, prezentul şi viitorul. Se pare, guvernanţii sunt ocupaţi cu alte cele, mai puţin folositoare, precum alegerile ce dau să vină, aşa încât de nevralgica soartă a cuponarului român nu se îngrijeşte nimeni, adică cine ar trebui.
Pentru românul obişnuit, de rând, este trist şi chinuitor să-l vadă pe cuponar mutat cu locul de muncă în altă parte sau şomând, el fiind obişnuit să-i audă strigarea însemnând ofertă, atunci când purcede spre piaţă, casă, serviciu. Ca pe ceva care-i pune ochii şi urechile în mişcare, ca pe ceva făcând parte din viaţa sa. Se vede treaba, românul gândeşte, şi sub acest aspect, la o soluţie grabnică şi eficientă. Totodată, crede că momentul va fi depăşit cu succes.
Aceeaşi motorină este râvnită şi de posesorii motoarelor profilate pe utilizarea ei, conştienţi de rolul lor de a menţine un trafic dens pe arterele patriei, în condiţiile infrastructurii actuale şi a celei de care ţara va avea parte în continuare. Reducerea prezenţei lor ar însemna un semn de prăbuşire, extrem de păgubos pentru (întreaga) naţiune. De aceea, sunt conştienţi, odată în plus, de nevoia de păcură la preţ redus, chiar dacă, iniţial, este destinată fermierilor, care, nu este greu de dedus, va ajunge însă în dotarea lor.
Ar fi de urmărit, dat fiind proximele alegeri parlamentare, şi aspectul dat de locul cuponarului în problematica enigmatică a candidaţilor, supuşi alegerii uninominale, orice tratare superficială putând să-i asigure candidatului un nedorit insucces. Aşa că, atenţie mărită! (Ionel Bejenaru)