Nu are bani care sunt totul - , se dă peste cap spre a avea. Chestia cu banii care n-aduc fericirea, propovăduită de un cântec, este desuetă şi total neconvingătoare. Aşa că, românul nu-i mai dă curs de mult. S-a învăţat minte. Ei, dar nici în amăgirile (politice) nu mai crede! În cele, mai ales cu mulţi bani, care sunt pe buzele subţiri sau groase ale candidaţilor neamului (lor) la fiecare episod al alegerilor. Şi, atunci, încearcă românul datul peste cap. Peste al său. Cu curaj, cu putere, dezlănţuit, făcând uz de orice, marea satisfacţie, poate mică, , aparent şi pentru unii, înseamnă câştigarea banului. Marea cacealma, cu omul ca cel mai preţios capital, abil lucrată de comunism, găsindu-şi sfârşitul, a făcut posibilă afirmarea unui slogan realist şi crud: banul este acesta. Păi, ce nu aurul era vânat în Eldorado şi în războaiele nenumărate sau numărate ale omenirii?
Datul peste cap al românului poate fi ilustrat în lupta cu prinderea unui post şi funcţii bune, admiterea odraslei undeva, la înalte studii, scoaterea unei rude din puşcărie, inversarea unei liste de priorităţi, obţinerea unui certificat medical sau de fată mare, de calamitat, de handicapat, aducător de avantaje însemnate. Noroc cu dispariţia obligativităţii serviciului militar, căci ce dat peste cap întâlneai şi în acest domeniu!
Românul şi-a făcut din datul peste cap un act permanent şi adânc trebuitor, lăsând în urmă morala de orice fel. În mersul corupţiei la noi, faptul acesta transpare puternic. Mâine, poimâine, datul peste cap se va însuşi în anii de şcoală, chiar în cei mici, presupunând o bună pregătire a dascălilor, că doar reformă înfăptuim! Acelaşi (mândru) român s-a dat peste cap spre a prinde NATO şi UE. Şi le-a prins. Este un imbold serios în a se putea şi în alte cele. De altfel, mai ales acum, istoria recentă a ţării este un bun teren de afirmare. Dacă punem la socoteală şi tradiţiile, deloc modeste, va ieşi ceva greu de imaginat. Cu siguranţă, şi de aceasta îi place românului nostru datul peste cap. Riscul anchilozării capului, se vede treaba, e ca şi inexistent. Să pornim! (Ionel Bejenaru)