Pomii, afişajele electronice, stâlpii de electricitate, gardurile, înălţimile au început să coloreze festiv şi electoral aşezările noastre republicane, urbane şi rurale. O coloratură de durată, având în vedere şi următorul sau următoarele tururi de scrutin, ca şi apropierea pavoazării de Crăciun şi Anul Nou. Ţara aduce şi va aduce tot mai mult cu o feerie de toamnă iarnă. Unică şi de ţinut minte. Candidaţii, purtători cu brio şi culorilor partidelor, cu tot cu sigla lor, mai abitir ca în portul uniformelor şcolare, roiesc în mijlocul poporului nostru, încântând ochii fanilor care, aşa cum sună expresia, se văr cu ochi-n soare. Poate chiar în soarele democraţiei noastre originale. Istoria recentă şi viitoare, în sensul scrierii, va consemna, cu certitudine momentele gloriosului prezent electoral 2008.
De pe ferestre, de după porţi şi garduri, din baloane, poporul admiră, aplaudând adesea, trecerea cutărui şi cutărui candidat, bine flancat de staful său electoral, bine plătit să-l aducă pe drumul fără de întoarcere al victoriei. Pâinea şi sarea vor înnobila mâinile diafane ale junelor române, aflate în aşteptarea tăierii unor panglici mirifice, la sosirea în aşezare a candidatului care, nu încape vorbă, este înzestrat cu un noian de promisiuni, trimiţătoare la viitorul de aur care-i aşteaptă pe alegători.
La fel, cheile de aur ale aşezărilor patriei, perfect curăţate de rugină, vor cimenta relaţia dintre primari şi candidaţi, vor mai atesta odată nobleţea ospitalităţii noastre româneşti, căci: din popor se trag candidaţii, poporul să îi aleagă!
Ţara se umple de pixuri , brichete, calendare, baloane, inscripţionate frumos cu numele şi sigla partidelor, cu numele distinsului candidat, încât să se pună capăt pentru totdeauna banalei întrebări de ignorant: Eu, cu cine votez? Păi, să fie clar, cu mine! este răspunsul ferm, tranşant, al fiecărui candidat. Ce frumos! Este realmente vizibil, ţara se pregăteşte de mari alegeri şi, în plus şi în premieră, uninominale. Poporul se va convinge, pe viu, ce înseamnă ele şi cu ce se mănâncă.
Forţa febrei electorale este reală, autentică, incomparabilă cu cea dată de o gripă de sezon, tratată cu ceai sau de către medicul de familie. Cuprinşi de febra electorală, nu ne rămâne, decât, drag popor, să trăim la maximum actuala campanie şi alegerile propriu-zise! (Ionel Bejenaru)