Românul şi lenevia de vară

După decembrie ’89, românului I s-au deschbis mari posibilităţi de lenevie. Este vară plinăşi lenevia poate fi trăită la maxim. Nici vorbă de obligativitatea muncii şi, cu atât mai mult, de productivitatea ei. Românul se simte, aidoma arabului, aşezat pe pungi de petrol care-I asigură un trai decent, cel puţin. Realitatea este însă alta, aducând cu povestea greierului din text de fabulă. La umbră, pe caniculă, românului îi este mult mai puţin afectat moalele capului, nefiind obligatorie pălăria recomandată de acasă sau de medic. Segmentul tineresc al românimii ocupă intens băncile pietonalelor şi parcurilor ţăării, permiţând un bun confort şi posibilităţi de bună meditaţie pentru mai tot românul. Junele patriei, locale şi centrale, execută plimbări de seară şi nocturne, începute când încă nu se duce luna la culcare, aducând a lenevie combinată cu strămoşescu interes căci, poate, le-o ieşi ceva la drum şi la vreme de seară, nu de alta, te plimbi – nu te plimbi, vremea trece, măi… Mai ales că, seara, noaptea se mai duce din caniculă şi trupul tineresc vibrează mai bine, dată fiind şi ţinuta vestimentară mai sumară, mai apropiată de costumul de plajă sau al Evei, creând un grad de confort superior, în consens cu noile cerinţe. Este păcat ca aşa ceva să nu se bucure de o valorificare pe măsură! Eventual, juna poate fi însoţită şi de un căţel de companie, care n-ar fi deranjat de un posibil curtezan. Relaţii noi şi frumoase se pot înfiripa cu uşurinţă căci, dacă vrei, poţi. Ei, nu excludem posibilitatea prezenţei unor babete, dornice de a doua sau a btreia tinereţe, plăcerile necunoscând o vârstă anume a trăirii lor. De lenevie sunt cuprinşi şi lucrătorii de la drumuri, fapt care explică durata lungă a construirii şi dării lor în folosinţă, ca şi întreţinerii lor. Doar apariţia vreunui şef poate perturba situaţia, spărgând veselia şi mobilizându-I la treabă. Din fericire pentru ei, o atare apariţie se semnalează rar şi, în genere, extrem de previzibil, caz în care fondurile europene se înghit în voie. Aflaţi în vacanţă, adolescenţii levenesc şi ei, pe lângă bloc, pe sub balcoane, nefiind deranjaţi de vreo posibilă cântare de serenadă, sub balcon şi la adresa unei iubite melomane. Trecut-au anii… Cu maldăre de verdeţuri în faţă, pe tarabe, vânzătorii lenevesc destul, criza îndreptându-le clienţii, deveniţi tot mai cumpătaţi şi economi. Întru binele lor şi general. (Ionel Bejenaru)