Lingăul priunde acest statut aproape din mers, stimulat că a avut efectul dorit întâiaşi dată. Lingăul foloseşte limba unde şi când trebuie. Este limba lui şi face ce vrea muşchiul lui cu ea. Simte că este (aparent) dulce şi, în consecinţă, irezistibilă. Ca urmare, este adeptul devizei: Limba dulce mult aduce! Este unul din mijloacele sale de trăire, de convieţuire.
Cu limba-i dulce, românul îşiu crează culoare de mişcare lejeră în plan familial şi social. Cîte inimi nu se cuceresc cu această limbă dulce, partenerul dându-şi, de regulă, prea tîrziu seama că în ea, în miezul ei, proprietarul a introdus destulă otravă, cu efect rapid şi sigur!
Mai sunt cunoscute tertipuri asemănătoare, unele chiar din basmele româneşti şi universale. Cu puţină abilitate, îmbrăcate în haină nouă, atari tertipuri sunt valabile şi astăzi. Cu o limbă dulce, acxelaşţi poate corupe o jună, fie şi minoră (încă), furându-I dragostea, cât de curată ar fi din partea persoanei. Aproape că putem vorbi de o adevărată artă în manipularea limbii de către lingău. În fapt, multe alte domenii tind să atingă un nivel de artă. Devenim, treptat, o societate şi o Românie artistică.
Păşind dârz şi hotărât pe drumul trasat de el însuşi, lingăul român, cu limba sa, obţine cu uşurinţă un credit mult dorit, un bilet în faţă la concert sau circ, o dobândă mai mică, un certificat medical, o motivare a absenţelor odraslei, o promovare în loc de corijare, un bilet prin sindicat în anotimpul şi staţiunea preferate, o gratuitate, olocuinţă socială etc.
Şi, mulţumit de rezultatele limbii sale, o poate uda, meritat, cu o cupă de şampanie, conform cu zicala: după limbă, şi răsplată. De aici trebuie pornit în înţelegerea fenomenului dat de creşterea adepţilor dătătorilor de limbi, a lingăilor veritabili ai ţării. Este, nu este greu de intuit, un domeniu care poate uşor atinge şi performanţe internaţionale, având în vedere dependenţa ţării faţă de atâtea organisme europene şi mondiale. Se întrevăd, aşadar, posibilităţi mari şi strălucite în planul afirmării lingăului român. Un cor al lingăilor români ar putea cîştiga orice competiţie muzicală cu imnul SLAVĂ LIMBII! (Ionel Bejenaru)