Ofertele de credite pentru nevoi personale sunt no uzanţă a românului modern, ajutându-l la realizarea unui look plăcut, competitiv chiar. Cui atât mai mult cu cât trec mereu hotarele patriei străini ai înfloritoarei lumi occidentale, fiind rost de o relaţie sau mai multe, care să se dovedească purtătoare de fericire. Românul însuşi călătoreşte mult în interiorul unei astfel de lumi şi, negreşit, este animat de voinţa de a lăsa o impresie puternică şi de neuitat.
Prezenţa românului în casele de modă a devenit, în sfârşit, o necesitate, nicidecum un lux, un moft oarecare. Ţara abundă în saloane de înfrumuseţare sigură şi, după gust, cât mai sofisticată, rezultând o imagine nouă, aparte, încât românul se recunoaşte cu greu: ce-a fost şi ce-a ajuns! Este alt om, spiritul înălţării îl animă, aripile i se deschis larg, visele nu i se mai par îndepărtate. Se pun bazele unei lumi noi pe bătrânul meleag românesc.
Nu este uşor, dar cu ajutorul FMI şi al lui Dumnezeu, românul va învinge, mentalitatea de învingător cuprinzându-l tot mai mult. Pe de altă parte, românul s-a ridicat de atâtea ori din propria cenuşă, stârnind admiraţia noroadelor lumii, încât ar fi păcat şi de condamnat să nu o facă şi acum. Resurse are din belşug.
Aidoma Sfântului Gheorghe în lupta cu vicleanul balaur, românul atacă tranşant greaua criză, nelăsând-o să-şi impună supremaţia ei sălbatică şi destructivă. Oricum, nu reuşeşte tot românul, cu atât mai mult cu cât tabloul socio-economic românesc abundă în mari inechităţi, ciolanul cel mare lăfăindu-se doar în gura unora, căci, nu-i aşa, cine poate, oase roade. Celor mai mulţi care, nici ei nu şi-au pierdut întru totul curajul, le rămâne şansa jocului la Loteria Română, atraşi ca un magnet de marele pot şi report. Vechi încă din vremurile comuniste, dictonul acesta rezistă şi acum: Numai cine joacă, poate câştiga.
Lucrurile se leagă bine, românul câştigător putând să se apropie viguros de marfa de firmă şi, mai mult decât atât, să ţină pasul cu ea. Credem în norocul său, îi ţinem pumnii şi, în final, îi urăm tradiţionala: BAFTĂ! (Ionel Bejenaru)