Pe la Piteşti, un festival anual al lalelelor face furori, încântând privirea şi meritând din plin deplasarea într-acolo. Pe un fond muzical dat de cunoscutul şlagăr al lui Luigi Ionescu, regretatul, Lalele, lalele, chiar că turistul se bucură şi se înveseleşte, tonusul, nota de optimism crescându-i vizibil, întărindu-l în cuget şi-n simţiri. Cum ridicat îi devine turistului tonusul la o vizită făcută în Cimitirul Vesel de la Săpânţa, citind inscripţiile şi cugetările lui Stan Pătraş de pe cruci, izvoare nesecate de învăţăminte şi de corectare, totodată, pentru oricine. Pentru oricine vrea să priceapă.
Nu este mai puţin adevărat că s-ar putea iniţia un itinerar turistic aparte şi tentant, pornind de la fabula românească, bogată în personaje pitoreşti, precum lupul moralist, vulpea liberală, boul şi viţelul, greierele şi furnica, aflarea lor presupunând perspicacitate, dibăcie, interes la nivel de turist, ceea ce, de altfel, rămâne farmecul unui turism bine proiectat.
Prin părţile Hunedoarei, într-o poiană, zisă a narciselor, turistul poate pune pe rol o idilă, chiar dacă nu o Narcisă, cum s-ar potrivi de minune, jurându-i iubire şi unei Mării, Lenuţe, Viorici, Floricici, Violete ş.a. Este, oricum, feeric, romantic, de neuitat. Şi, apoi, idila poate duce la (ceva) mai mult, la sex, la aventură sau, de ce nu, la căsătorie. Orice se poate întâmpla, pornind, iată, de la mirajul turismului.
În sprijinul practicării turismului vin şi frumoasele şi trainicele noastre tradiţii, date, bunăoară, de ceea ce era cândva la Maglavit, la Petrache Lupu sau la Corni, la moş Gheorghe Alexa, când înaintaşii noştri turişti se înghesuiau la pelerinaje, spre a-i vedea în carne şi oase pe cei care L-au văzut pe Dumnezeu. Ce vremuri! Sigur, chestiunea ar merita exploatată şi în zilele noastre, înălţându-se monumente, troiţe, realizându-se marcaje şi indicatori de rigoare, editându-se pliante şi albume. De ce nu, şi în aceasta poate fi văzută eterna şi fascinanta (noastră)Românie. (Ionel Bejenaru)