Fireşte, ploaia are şi rosturi mai mici. Bunăoară, scoate gunoaiele la suprafaţă, ajutând edilii în identificarea mai uşoară a lor şi la antrenarea în procesul de eradicare a serviciilor de salubritate, trezite astfel la o viaţă nouă, sub acţiunea stropilor reci de ploaie. Vedeţi, ceea ce cu greu reuşeşte un conducător, reuşeşte cu succes ploaia. Păcat că ploaia nu este încă cea de toate zilele, altfel ce curate ar arăta aşezările patriei iubite. Nu am încetat să credem că ploaia care va veni, cum cânta un mare interpret, va fi în măsură să scoată la suprafaţă şi gunoaiele umane ah, câte sunt! , conducând la asanarea morală a întregii societăţi, măturoiul polii fiind dezarmant de eficient.
Funcţie de interese, lumea vede ploaia în fel şi chip: o mamă cuminte şi destoinică îşi doreşte o ploaie de copii; una mai puţin cuminte, o ploaie de bărbaţi; un bărbat aşişderea, o ploaie de femei; un nesătul, o ploaie de bani; un mincinos, o ploaie de minciuni credibile; un vânător, o ploaie de iepuri; un alt vânător, o ploaie de delegaţii în străinătate ş.a.
La urma, urmei ploi să fie, valorificarea lor fiind gândită diferit de lumea românească actuală, spre deosebire de vremurile trecute, când ploaia trebuia înţeleasă la fel de către întreg poporul, pe baza planului trasat de partid, a directivelor sale şi indicaţiilor preţioase ale secretarului general. Altfel spus, la ploi noi, gânduri noi!
Mai rup ploile vreun iaz, mai rup copaci şi crăci, mai elimină vreun acoperiş sau o parabolică, mai inundă vreo uliţă sau o localitate, mai iau cu ele vreun pod prost executat sau prost consolidat, putem trece peste astfel de situaţii, mizând pe efectul benefic de fond al ploii, asupra a ceea ce ne pot asigura noiane de politicieni, demnitari, parlamentari. Hotărât lucru, diferenţa o fac ploile, cele aşteptate mereu cu rugă şi drag, de ele depinzând în mod decisiv viaţa românului. Pentru încă mult timp, poate pentru totdeauna. Progresul ţării se întrevede în ele. Şi este mare lucru. (Ionel Bejenaru)