Ţâfna ţine ea cât ţine, oricum nu o veşnicie, şi dintr-o dată irumpe şi nu poate fi stăvilită. Pedepsele sunt de domeniul trecutului iar o eventuală opinie din partea rudelor sau chiar una publică nu înseamnă ceva, este neavenită. Este clar, avem de-a face cu o lume şi societate în schimbare. Aşa cum se vrea, de altfel.
O observaţie din partea pedagogului, o notă proastă la vreo materie şcolară sau la purtare se transformă într-o ocazie numai bună pentru săritul muştarului, dat de o înjurătură, un întors de spate, părăsirea orei, un plan de răzbunare, o poreclă, o ameninţare, mai conturând o dată spiritul viu, dinamic, de frondă al tineretului nostru. Place sau nu place lumii, n-ai ce-i face!
În prag de căsătorie, când nervii sunt întinşi la maximum, când febrilitatea pregătirilor înconjoară cuplul, o vorbă rostită, chiar dacă la locul ei, capătă uşor o interpretare aparte, putând provoca săritul muştarului şi, implicit, consecinţe grave, ruinând îndrăzneţele planuri de altădată. Ce să zicem de o ocheadă la adresa vreunuia din viitorii însurăţei sau a unuia dintre ei către o persoană terţă, oricând putea băga zâzanie şi determina săritul muştarului?!
Frecvet fenomenul săritului muştarului îi cuprinde pe politicienii noştri de tip nou, pe ei, cei apăsaţi de grijile ţării, militând pentru binele ei şi al lor, fascinaţi de putere şi de rolul lor care, cu siguranţă, va rămâne în istorie, precum al lui Horea, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu, Bălcescu, Kogălniceanu, Cuza ş.a.. Stresul politic este extrem de periculos, tocmai de aceea le sunt recomandate dese controale medicale. Să cu credeţi că şederea în jilţuri este uşor de suportat, dimpotrivă. Aşa că, împotriva săritului muştarului, eficientă este prevenirea. (Ionel Bejenaru)