Sunt români care, zi şi noapte, se confruntă cu socoteala, semn al nesiguranţei zilei de azi şi de mâine. Este aidoma copilului dintr-o cunoscută pânză a pictorului Octav Băncilă, "Încurcat în socoteli". Bine, bine, veţi zice, dar trăim în epoca informaticii, a calculatoarelor, care pot rezolva iute probleme de acest fel, de orice fel. O fi, dar socotelile românului sunt aproape imposibil de rezolvat. Azi mizează pe un preţ, mâine un altul îi joacă un renghi, deturnându-l şi disperându-l.
Marele guvern se circumscrie, la rându-i, problemei socotelilor, drept pentru care înjgheabă bugetul, un buget care să satisfacă poporul, ţara. Fireşte, este departe de a fi uşor, căci socotelile de-acasă nu se potrivesc cu cele ale organismelor internaţionale, de care depindem atât de mult. Doar n-a votat poporul, dârz şi hotărât, aderarea şi integrarea noastră în UE? Cu câtă bucurie şi mândrie legitime a păşit naţiunea la urne! Câtă teamă ne-a fost de a nu rămâne în afara bătrânului nostru continent!
Altfel, eşti obligat să returnezi un anume credit bancar şi pui socoteala la bătaie, spre a-ţi încropi ratele şi dobânzile. Ajuns la bancă, constaţi, uşor contrariat şi mirat, că socoteala ta nu se potriveşte nicidecum. Te întrebi - să n-o mai foloseşti, să o arunci?... la plata impozitelor, constaţi cu stupoare că, faţă de anul trecut, ţi s-au introdus altele noi, ca pe bandă, banii socotiţi acasă neacoperindu-le nici în vreun fel. Slobozi o înjurătură de pe la noi, de regulă în gând, întru uşurare.
La odraslă, la şcoală, fondul clasei şi al şcolii, ilegale, este drept, trebuie achitate, spre a contribui la mersul învăţământului gratuit românesc şi a reformei sale, fapt pentru care te pui pe noi socoteli care, să zicem, devin şi mai complicate, dacă odrasla are de-a face cu vreun examen, urmat de un banchet, în perspectiva imediată. Nu dovedeşti de unul singur şi, nu odată, îţi mobilizezi şi nevasta în jurul socotelii tale. Măcar să fie şi ea părtaşă la ceva! Oricum, este de preferat aceasta şi nu soacra. Se vede, trăim vremuri grele şi tulburi, în care românul a devenit de-a dreptul dependent de socoteala (lui)de-acasă, socoteală pe care trebuie să o rezolve cât mai bine, spre a supravieţui. Căci, ca la noi, nimeni nu te ajută. Oricât am vrea, n-avem ce face. (Ionel Bejenaru)