În cheltuirea fondurilor europene, odată accesate şi acordate, subtilitatea este primordială, dacă vrei o căpătuire personală rapidă, căci Europa îţi dă, dar nu-ţi (şi) introduce în traistă. Cu şpil, ce este tot o subtilitate, puţin mai nuanţată, lucrurile merg pe făgaşul dorit, reuşeşti să te impui decisiv, fapt ce este baza unui motiv în plus de admiraţie.
Cu subtilitate, românul poate fi un conducător de mase, de stat, de guvern, de minister, de organe locale, nedând prilej de interpretări bizare şi duşmănoase, fiind văzut ca numai şi numai element capabil şi constructiv, ca un om care sfinţeşte locul.
Evident, nu oricine poate fi subtil, nu oricine poate atinge această virtute de aur a personalităţii umane. Este vorba de har, cu toate că unii se gândesc mai degrabă la tâlhar. C-aşa-i la noi, românul este ros de invidie şi adânc complexat. Se va ajunge odată la înţelegerea mai bună a fenomenului, dar când? Vremea trece, măi
Nevoia unui manual sau curs de iniţiere în subtilitate, apoi ale altora de dezvoltare a ei sunt cerinţe reale, care ar contribui la formarea şi modelarea unu8i român de tip nou, care să ducă naţiunea înainte şi în zbor, spre capitalism, evident, afirmându-se ţara în lume, făcând-o pe aceasta din urmă să fie cu noi pe buzele ei. Vremurile ce vin vor fi decisive pentru a evalua în ce stadiu ne găsim, din acest punct de vedere. Le aşteptăm cu nerăbdare fierbinte. Românul de astăzi poate fi realmente un înaintemergător, convingând întreaga omenire de rolul său nepreţuit.
În problema construirii subtilităţii, drumul este încă de parcurs, dar este atât de frumos! Intrând în actul important al facerii subtilităţii, să-i demascăm pe principalii ei inamici: prostia, şablonul, birocraţia, formalismul, indolenţa, nepăsarea şi, de ce nu, cretinismul, faţete care se cer iute eradicate, dacă vrem să atingem mult doritul succes. (Ionel Bejenaru)