Talpa ţării, cum este îndeobşte cunoscută ţărănimea, îşi mai dovedeşte odată soliditatea, în condiţiile când este proprietăreasa pământului cu care guvernele postdecembriste a pus-o în posesie, mai mult sau mai puţin, mai bine sau mai rău. Nemulţumiri şi nemulţumiţi sunt, au fost şi vor fi. Noroc cu edilii locali, votaţi tot de către talpa ţării, că pun lucrurile la punct sau că le corectează din mers! Sunt doar aleşii obştei şi nu ar trebui să se (mai) spună că aceasta a votat în necunoştinţă de cauză, acum, după vreo 20 de ani.
Lumea este deşteaptă, nemaiavând nevoie nici măcar de învăţământul agrozootehnic, de indicaţiile preţioase ale vreunui instructor, fiecare este în măsură să ştie ce are de făcut. Evoluţia este vizibilă, uşor de constatat. Economia este de piaţă liberă, încât imixtiunea statului este neavenită, atunci când ar interveni în politica de desfacere şi de preţ. Şi, cu toate aceste cuceriri ale proprietarilor de pământ, situaţia este agitată. Încă rezolvările vin de la bâtă, trântă şi, de ce nu, de la arma de foc. O nouă civilizaţie şi-a făcut apariţia, fiind în plin proces de consolidare.
Ţăranul român, într-o măsură, tinde să redevină gospodarul dintr-o anumită epocă istorică, sperând să nu mai aibă soarta chiaburului, cândva. Este soarta amară trăită de înaintaşii săi, lucru care se ţine minte, din tată-n fiu. Partea proastă este dată de îmbătrânirea ţărănimii, cu mult peste cea a populaţiei orăşeneşti, atracţiile urbane lăsând la ţară şi aşa o populaţie bătrână, pe care nici preotul satului nu o prea poate alina, darămite salva.
Toamna pune, aşadar, la încercare pe ţăran, cu atât mai mult cu cât şi satul îi oferă destule tentaţii de viaţă dulce baruri, ţărăncuţe emancipate şi ochioase, fără prejudecăţile bunicii, săli de jocuri de noroc ş.a., comandate de Domnul, dar greu de înfrânat căci, mde, şi ţăranul e om!
Recent, onor parlamentul ţării a suprimat dările pe cazanul de ţuică, deschizând largi posibilităţi ţărănimii în a beneficia de acest minunat produs autohton, pentru el şi familia sa, având în vedere numeroasele evenimente care-l apasă pe ţăran: nunţi, înmormântări, cumetrii, zile de sărbători legale, de sfinţi. Ei, acum altfel se poate descurca! Încă un semn al progresului care bântuie, spre care ţăranul român se îndreaptă frumos. Astfel privind lucrurile, ţăranul român are viitor (fericit) cert. (Ionel Bejenaru)