Când la mijloc sunt banii, trişatul se dezvoltă mai abitir şi, dacă este bine pus în practică, dă roade: patronul îşi trişează subalternul, dar şi invers, statul pe cetăţean, dar şi invers, comerciantul pe cumpărător, dar mai puţin invers, medicul pe pacient, cam tot aşa ş.a. Este un trişat deschis, întrevăzându-i-se mari posibilităţi de afirmare în epoca noastră nouă capitalistă. Nici vestitele bănci ale ţării nu se dau în lături în a trişa. O fac în domeniul dobânzii, cu precădere, ale creditelor, lăsându-i pe mulţi, care pricep mai greu cum vine treaba, să se minuneze şi să se crucească. Se trişează, din plin, şi în sport, aranjamentele dubioase primând, netulburând marele spirit olimpic. Sportul românesc - este drept şi nu numai fiind un nesecat izvor pentru trişat. Ameninţarea cu DNA nu sperie pe nimeni, putând fi, în cel mai bun caz, un soi de bau-bau, bun de trimis copii la culcare.
Trişatul presupune, negreşit, inteligenţă, curaj, logică, anticipare, chiar dacă, în esenţă, este ceva diabolic. Ne convine, nu ne convine, trişează şi popii. De ce n-ar face-o? Terenul este vast: nunţi, botezuri, înmormântări, pământ, pădure, vietăţi. Nu sunt greu de constatat fenomenele.
Apoi, care elev nu pune bază pe trişat, atunci când este vorba de un test, un examen, o provocare? De mic, românul este confruntat cu spiritul trişatului, practicat la şcoală, în familie, în societate, sub asistenţa protectoare a părinţilor săi care, altfel, ştiu că se va face om, va ieşi din el om. Este o chestiune care concordă cu mersul societăţii, mers pe care unii îl socot într-o direcţie greşită. Sunt analiştii noştri, sunt făcătorii de sondaje, cu clemenţa dată de motivaţia că ei din asta trăiesc.
Românul ca om politic este plin de ideea trişatului: la vot, la funcţii, la ciolan, cu alte cuvinte, la deconturi, aproape că întreaga fiinţă este subjugată trişatului, aducător de bine şi fericire. Măi, să fie!
Primarul oricărei aşezări nu face excepţie, el punând trişatul sub incidenţa binelui comunităţii. Oricum, viitorul este al trişatului. (Ionel Bejenaru)