Şi, chiar dacă nu stă bine cu limbile de circulaţie, românul este convins de însuşirea lor la faţa locului, în timp record, fără profesor, încât să guste pe viu şi adânc natura civilizaţiei care îi iese în faţă. Se integrează, astfel, rapid, se pune la punct cu obiceiurile casei, cu tertipurile băştinaşilor, intrând în rol impecabil. Din acest punct de vedere, nu este de felicitat?
Surprizele pot veni atunci când constată că multe din asemenea obiceiuri se potrivesc cu cele din interiorul ţării sale, fapt care-i produce satisfacţii imense, parcă dându-i aripi. Căci, şi acolo întâlneşte corupţie şi corupţi, hoţii, violuri, organe neputincioase, fraude bancare, înşelătorii, violenţă, tot arsenalul antisocialului, oferindu-i minunate condiţii de a deturna turismul său extern în sine, spre binele personal, deziderat râvnit de la mama de-acasă. Trai nineacă! este convingerea pe care şi-o formează. Un drum presărat cu flori şi cu bunătăţi de vis i se deschide în faţă. Nu rămâne decât să-l calce apăsat. În atare condiţiuni, pentru el, turismul extern este totul, cel intern devenind musai un rahat.
De acolo, din depărtare, dacă are timp şi chef, poate transmite un mesaj voios în patrie, către ai săi şi cunoştinţe, ca un îndemn să-i urmeze iniţiativa, într-o lume a fericirii şi a tuturor posibilităţilor. Şi, se vede că mulţi nu se lasă prea mult invitaţi, că şi iau grabnic drumul acestei preafrumoase străinătăţi, în căutarea fericirii şi a norocului.
Junele ţării pot da de un bogătaş sadea, un emir, un şeic, multimiliardar, şef de puţ de petrol, cu care să poată duce, scurt timp, oficial, o viaţă tihnită, cu atât mai mult cu cât româncele sunt vestite pentru coliva ce o pot face, aşa încât este luat în calcul şi lunga perspectivă a unei vieţi frumoase şi lipsite de griji ce o pot duce.
Abordând astfel chestiunea, turismul extern românesc are viitor fericit, se poate afirma dezarmant de bine. Să-i urmăm succes! (Ionel Bejenaru)