De la mic la mare, de la copil la babalâc, românul se încruntă sau se amuză pe tema vedetelor ţării, strâns unite în jurul televiziunilor, care mai de care. Poporul ia act şi de amenzile încasate din partea CNA, condamnându-le sau aprobându-le cu bucurie şi entuziasm. Este spectacolul uman şi românesc în acţiune debordantă! Este linia normalităţii noastre, nu-i aşa?
Apoi, fără a le numi telenovele, astfel de emisiuni zăngănitoare chiar există în realitate, bătând produsele de gen, operă a altor producători din alte state. Bune şi ele, nimic de zis.
Televiziunile române au dat grele lovituri lecturii, teatrului, cinematografului, concertelor de muzică simfonică, aproape devenite netrebuitoare şi desuete. Este un adevărat fenomen ceea ce au reuşit cu un minim de efort, fără doar şi poate. Spre binele românului şi propăşirea sa (in)telectuală.
Vedetele televiziunilor ţării fac mult caz de profesionalismul lor, expus în faţa naţiunii prin confruntări deschise, deseori extrem de dure, rod al unor experienţe anterioare şi prezente, unde predomină iubiţi şi iubite de altădată şi de acum, acuzele revărsându-se frenetic, marele public spectator român rămânând cu gura căscată şi având apoi ce comenta a doua zi la şueta de la serviciu sau la cea de acasă, cu vecinii şi vecinele.
Trăirile vedetelor sunt întoarse pe toate părţile şi raportate, măcar în gând, la stilul de viaţă al privitorilor înşişi. Nu se poate spune astfel că nu există un teren fertil în comunicarea umană! Până şi cei mici îşi bagă nasul unde nu fierbe oala, dovedind precocitate în cunoaşterea vieţii de artist, în contrast cu vechile generaţii de şoimi nai patriei şi pionieri. Ce mai progres!
Fireşte, în lumina unor astfel de realităţi româneşti, mulţi români aspiră la statutul de vedetă, rod al reformei în televiziune, mult mai uşor de palpat decât cele care, se zice, trebuie să cuprindă alte domenii, mai importante, după unii.
Tot ce se petrece în domeniul vedetelor TV îl fac pe român atent şi părtaş, om de atitudine. Bravo lui! (Ionel Bejenaru)