Vorbitul pe la colţuri îţi poate oferi şansa unor ştiri-bombă, care să te ridice la rang de persoană importantă, din moment ce intri în posesia lor, lucru deloc la îndemâna tuturor şi, la o adică, cu atari ştiri poţi nda lovitură mortală cuiva de care nu-ţi convine şi te agasează. De aceea, chestiunea nu trebuie nicidecum minimalizată şi tratată cu uşurinţă.
Fireşte, vorbind pe la colţuri, nu-l poţi face cu oricine. Companionii trebuie bine sortaţi, platforma trebuie să fie una comună căci, doar aşa, succesul poate fi asigurat şi garantat. Intruşii nu au ce căuta într-un atare cerc de vorbitori, impunându-se demascarea lor din bfaşă. Acum, condiţiile sunt aparent ceva mai bune, numai că iscoade există de când lumea, nefiind legate doar de trecutul comunist.
Totodată, vorbitul pe la colţuri este o probă de tărie pentru practicanţi, de tărie de caracter, fără doar şi poate, care căleşte omul şi-i imprimă rostul său în societate mult mai adânc şi plenar. Dacă există calitate în practicarea actului, ajungem sigur la depăşirea vorbitului pe la colţuri a două-trei ţaţe comunale sau vecine bârfitoare, dar cu frica lui Dumnezeu. Nici aici vigilenţa nu trebuie eludată.
Societatea a devenit tot mai rea, sub aspect al relaţiilor interumane, totul în practicarea vorbitului pe la colţuri trebuind să decurgă fără cusur, mascat, camuflat, să nu se prindă pizmaşul avid de scurgere de informaţii. Trebuie urmat cu rigoare un cod nescris, pe care chiar viaţa trăită ţi-l oferă, satisfăcându-te.
A te baza pe dezinteresul general, pe indiferenţa trecătorilor este o mare greşeală, acelaşi popor român ştiind din moşi-strămoşi că aparenţele înşeală. Când societatea va păşi pe o treaptă superioară de civilizaţie capitalistă, ar putea fi pus în circulaţie şi un cod scris al vorbitului pe la colţuri, conferindu-i acestui mod de vorbit un loc stabil în normele morale ale respectivei vremi. Oricum, practicând vorbitul pe la colţuri de pe acum, viitorul succes este ca şi garantat. (Ionel Bejenaru)