În acest proces notabil, fiecare ţinteşte plante cât mai frumoase şi cât mai rare, spre a crea ierbarului personal o autenticitate reală, în măsură să-i asigure o notă maximă şi să-i confere cel mai frumos statut. Pe fond, şcolarul aleargă după culesul de coada şoricelului, brânza iepurelui, traista ciobanului, rochiţa rândunicii şi, în caz că se poate, după p ţigăncii şi c popii, ale căror denumiri nu le redăm în întregime, având în vedere că, pentru unii, sună cam ruşinos, ţinând astfel cont de pudibondismul domniilor lor.
Aceasta, în condiţiile în care tineretul nostru şcolar este avid după expresii neaoşe, directe, mereu ieşindu-le pe gură, fără vreo reţinere. Nu mai contează că se face auzit de părinţi şi educatori!
În privinţa insectarelor, fluturii sunt de departe cei mai preferaţi, putând fi prinşi în cantităţi corespunzătoare, sub atracţia cromaticii lor, care mai de care. Apoi, un fluture cap de mort, odată prins , poate fi interpretat şi ca o aluzie, o doamnă sau domnişoară profesoară putând aprecia în bine efortul şcolarului de a-l felicita pentru fapta sa de bravură. Negreşit, mediul românesc înseamnă o abundenţă de fluturi. Libelule, viespile, caradaştele stau sub incidenţa aceleaşi bravuri a şcolarului prinzător şi decis să aducă ceva nou prin insectarul său. Mult succes!
Luând cu asalt câmpurile, pădurile, munţii şi văile, tineretul român şcolar se integrează în realităţile frumoase ale ţării, o cunoaşte nemijlocit, la faţa locului, astfel decât într-o lectură recomandată pentru vacanţă, dându-ne speranţe că va greşi mai puţin la vreo compunere dată ca subiect la examen, apropiindu-se de ceea ce se cere şi, totodată, de o notă cât mai mare şi frumoasă.
Vedeţi, nimic nu este fără rost, totul se leagă de minune, totul poate fi pus pe un făgaş dorit, chiar în condiţiile relativ grele date de criza care s-a abătut şi acţionează rapace asupra multora, asupra noastră. Să ne bucurăm deschis pentru triumful acţiunii de încropire a ierbarelor şi insectarelor. (Ionel Bejenaru)