Dacă am fi avut parte de un sezon ploios, şanţurile s-ar fi dovedit propice pentru bazine de peşti şi broaşte, vietăţi comestibile şi benefice în alimentarea (raţională) a locuitorilor noştri. Dar, vai, canicula n-ea luat şi această şansă de a ne face bucuria mai mare. Trist, absolut trist. Stăruind cu privirea în adâncimea şanţurilor, o parte dintre localnici mizează pe ţâşniri spectaculoase de ţiţei, fapt care ar conduce, negreşit, la bunăstare, la progres şi trândăvie. Şi stau la margine de şanţ Poposiţi în municipiu, ţăranii, veniţi la târg cu marfă, îşi amintesc de şanţurile din satele de provenienţă şi îi compătimesc pe locuitorii urbani care, trist, nici nu ştiu la ce se expun, nici nu ştiu ce pierd. Falsă consolare.
Şanţul este şi un pariu cu sportul, cu dexteritatea, cu abilitatea, săritura lui, nedotată cu premii, demonstrând pregătirea atletică a concitadinilor, mereu în căutarea înaltei performanţe. Este drept, se dă şi chix, câte o zăbăugă, moş sau copil, poposind pe fundul respectivului şanţ, atinşi de ştiutul ghinion. Dacă strigă a salvare, cine să le audă strigătura? Lumea este confruntată cu probleme mult mai serioase. Ei, dacă s-ar şti cu certitudine că este vorba de o domnişoară apetisantă şi nu de un gârbovit, până şi ambulanţa şi-ar da interesul să fie cât mai iute cu putinţă prezentă. La faţa şi fundul locului. Vedeţi, de aceea este bine să efectuăm o atentă şi promptă analiză.
Pe de altă parte, şanţurile Botoşanilor pot releva vestigii arheologice de preţ: urme de locuire, de cetăţi, valori numismatice antice şi medievale, potcoave de cai morţi, tocuri de pantofi de damă, veşminte, schelete, în beneficiul ştiinţei româneşti, al reconstituirii unor epoci apuse, scop în care se intensifică acţiunea de obţinere de avize necesare, acte de aşa-zisă competenţă. Nu este uşor deloc, vedeţi bine. Până a fi savant deplin, botoşăneanul trebuie să treacă şi prin acest filtru. Măria Sa Şanţul târgului să (ne) trăiască! (Ionel Bejenaru)