Cu mapa în mână sau sub braţ, altfel defilezi pe culoarele europene, altfel de impresie faci, putând chiar stârni o admiraţie mult dorită şi visată, umplându-te de respect şi având mereu frumoase uşi deschise pretutindeni. Se vede treaba, avem de-a face cu o nouă mentalitate, cu o evidentă transformare a conştiinţei, cu ceea ce ne place atât de mult a socoti o (reală) schimbare. Noua condiţie a românului poate fi uşor raportată la cea europeană, parcă aşezată şi definită pentru o vecie, românul afişând un aer proaspăt, triumfător, capabil oricând să schimbe destinele lumii. Din mers, fără ca pe aceasta să o doară prea mult. Este aidoma unui procedeu medical, în măsură să revoluţioneze domeniul şi să redea pacienţilor liniştea deplină. Câte nu stau, de altfel, sub semnele nobile ale progresului nemăsurat!
Arhaica sapă românească îşi află tot mai mult loc în ungherele ,magaziilor şi ale memoriei chiar, sfârşind, în multe cazuri, ca lemn de foc şi fier vechi, ambele valorificabile, spre disperarea celor care nici n-au posedat-o vreodată sau n-au auzit pur şi simplu de ea. În loc, mapa românească trece triumfătoare, deşi poate fi şi de import. Românul este adânc conştient de responsabilitatea ce-l apasă în afişarea ei, caz în care este hotărât să nu dezamăgească restul popoarelor. Cu o mapă de calitate impecabilă este gata să intre în organismele europene, impresionând şi pe această cale, dincolo de discursul ce-l va fi rostit, stârnind cuvenite ropote de aplauze, culegând lauri, unul după altul. Într-un fel se împlineşte visul său de aur, pentru care s-a jertfit atâta şi a vărsat sânge. Iată, aşadar, câmpul luptei l-a aflat în postura de mare şi pe drept învingător, lucru pe care strămoşii nu l-au reuşit totdeauna şi numaidecât. Nu ne îndoim, prin aceasta locul în istorie îi este asigurat şi, mai mult, chiar în istoria Europei şi a lumii. Sunt ob9iecţiuni? (Ionel Bejenaru)