Românul, toamna, greierele şi furnica

Făcând trimitere la vechea fabulă şi nu numai, abordăm chestiunea prin prisma de înţelegere a românului. Cu s-au fără utilizarea tulburelului, plăcerea sa eternă. Timp în care vinul continuă să fiarbă. Ciclic, toamnă de toamnă, furnica este pusă pe economii, băncile de provizii venindu-i în întâmpinarea dorinţelor, în timp ce legendarul greier mizează pe consum cotidian, gândind să nu lase pe mâine tot ce poate consuma azi. Este un mod de viaţă care curge în mod românesc, într-un spaţiu etern şi fascinant. Cel mioritic şi carpato-danubiano-pontic. Neasemuit.
A fost să fie o recoltă bogată, cu grâu bun, nerecunoscut (încă) de procesatorii lui, înverşunaţi a scumpi pâinea, invocând slaba calitate a grâului românesc, ameninţând cu folosirea celui din import care, chipurile, este fără cusur. Acesta este sensul pe care-l dau tinerei noastre economii de piaţă, aflate în căutarea condiţiei statornice.
Pe acest fond se manifestă şi greierele, cel din timpurile actuale. Furnica, în schimb, tot conservatoare a rămas. Fără vreo aluzie la partidul lui Felix. Cum pare a fi toamnă lungă şi caldă (încă), cu must şi pastramă româneşti din belşug, greierele se afirmă muzical, punând în mişcare cântecele greieresc, la hore, sârbe, periniţe. Cu înflăcărare şi într-o veselie. Fireşte, este stimulat puternic şi de campania electorală, chiar dacă aceasta a început în afara legii. Las’ că merge şi aşa! Important este să freamăte de ea pământul românesc.
Deocamdată relaţia greier-furnică nu este antagonistă, nici uneia dintre părţi neajungându-i cuţitul la os. Fiecare îşi vede de treaba sa. Evident, diferită profesional şi ca hobby. Faptul confirmă soliditatea şi omogenitatea societăţii în care trăim, producând, cum să nu, invidia şi pizma multora. Ei, cine nu cunoaşte cum este cu capra vecinului!
Obişnuit cu risipa, bipedul uman român lasă, la cules, noian de boabe pe câmp, pe care harnica furnică şi alte harnice vietăţi, mai mult sau mai puţin rozătoare, pun mare preţ, demonstrând foloasele hărniciei în muncă, spre deosebire de greier, cam indiferent în această problemă. În acest context, şi graurii şi-au prelungit şederea şi activitatea, zemoasele boabe de strugure tentându-i ca fata mare pe flăcău, semn că actuala toamnă bogată este benefică pentru mulţi.
Cum va veni şi iarna, odată şi odată, din când în când îl mai fură pe greier gândul de la ea, rămânând totuşi la concluzia că, în caz de forţă majoră, va aplica politica de moment, însemnând că va apela, ca de fiecare dată, tot la prietena sa furnică, parcă făcută pentru acte de caritate, despre care merită să se scrie la ziar. (Ionel Bejenaru)