Fabrice Balanche, specialist pe problemele Siriei la Washington Institute, considera ca Rusia nu mai crede in posibilitatea de a colabora cu Statele Unite in aceasta tara.
"Este un razboi total deoarece Moscova nu mai crede ca Washingtonul este capabil sa mai faca ceva in Siria, din lipsa de vointa sau incapacitate", arata acesta.
Dupa laborioase negocieri intre secretarul american de Stat John Kerry si omologul sau rus Serghei Lavrov, o incetare a focului a intrat in vigoare in 12 septembrie, dar nu a durat decat o saptamana.
Pe langa tacerea armelor, acordul prevedea trimiterea de ajutoare umanitare, in special la Alep, unde locuitorii sufera de foame dupa un asediu implacabil, si distantarea gruparilor rebele de jihadistii din Frontul Fateh al-Sham, ex-Frontul al-Nusra (aripa al-Qaeda). Niciunul dintre aceste lucruri nu s-a intamplat.
Avioanele ruseseti bombardeaza de joi seara zona rebela a Alepului cu o violenta care nu a mai fost niciodata folosita de la inceputul interventiei sale militare in Siria, in urma cu un an.
Dialog imposibil
Moscova vrea sa "termine cu un important centru al rezistentei rebele", spune Igor Sutyagin, expert in problemele rusiei la Royal United Service Institute (Rusi) din Londra. Dupa aceea, nu ii mai ramane de facut decat sa recucereasca provincia Idlib si cateva puncte rebele de rezistenta.
Potrivit lui Thomas Pierret, expert in problemele Siriei la Universitatea din Edinburgh, "este vorba de a-i oferi lui (Bashar al-)Assad o victorie decisiva" si "sa elimine orice alternativa privand opozitia de ceea ce ea considera capitala sa". "O rebeliune alungata din Alep ar fi adusa la rangul de insurectie periferica", rezuma el.
Moscova l-a sustinut inca de la inceputul razboiului pe presedintele sirian in fata rebelilor, a occidentalilor si a tarilor din Golf, precum si pe terenul ONU, dar niciodata relatiile dintre cei doi aliati nu au fost atat de apropiate ca in prezent, in conditiile in care, dupa mai multe ezitari, Rusia a optat pentru forta in Alep, asa cum isi dorea de mult timp.
"Rusia se apropie acum de maniera de a gandi a guvernului sirian", subliniaza Bassam Abu Abdallah, directorul Centrului Damasc pentru studii strategice. "Inainte, era mai axata pe o solutie politica si a inceput sa dialogheze cu Golful, cu SUA si alte tari, dar s-a dovedit ca dialogul era imposibil", potrivit acestui expert, apropiat de regimul sirian.
O victorie in Alep ar pune autoritatile din Damasc in pozitie de forta "in vederea unor viitoare negocieri" dorite de emisarul ONU Staffan de Mistura, spune Alexei Malashenko, politolog rus specialist in Orientul Mijlociu.
Prietenia cu forta
"Fara Alep, Assad nu este decat un semi-presedinte. Pentru a guverna cu adevarat, are nevoie de faut Alep", arata Fabrice Blanche. Presedintele sirian va putea atunci sa se laude cu controlul principalelor orase din tara: Damasc, Alep, Homs, cucerit in 2014, si Hama.
"Rusii si sirienii vor sa prea controlul asupra intregului Alep si doar dupa aceea sa negocieze cu opozitia", afirma si Fiodor Lukianov, membru al Consiliului rusesc pentru politica de securitate si aparare. "Alepul joaca un rol esential" deoarece viitorul "va depinde de dispunerea liniei frontului care separa partile in conflict. Si aceasta linie trebuie sa fie stabilita".
Dincolo de batalia pentru Alep, cooperarea dintre Moscova si Damasc raspunde unei logici pe termen lung, subliniaza Alexei Malashenko. "Assad nu va putea obtine nimic fara Moscova si Rusia la randul sau intelege foarte bine ca fara Assad va fi alungata din Orientul Apropiat. Este o prietenie cu forta!".
Imaginile cladirilor distruse din Alep le reamintesc pe cele din Groznii, unde armata rusa a aplicat vechiul sau dicton: "artileria cucereste terenul si infanteria il ocupa".
Expertii subliniaza insa diferenta tactica din Alep fata de cele doua razboaie fara mila purtate in Cecenia de rusi impotriva separatistilor in anii 1990.
"Tactica militarilor rusi din Alep nu are nimic de-a face cu cea din Groznii. La Alep, victimele in randul civililor se numara cu zecile, daca dam crezare presei occidentale, nu e vorba de sute de morti, ca in Cecenia. Nu se poate compara", afirma Alexandr Golts, un expert militar independent.
In acea vreme, armata rusa efectua uneori si o suta de raiduri pe zi, la care se adauga aportul distrugator al artileriei amplasata in jurul Groznii.
Agentia de stiri HotNews