Prin cultura impresionantă, mitropolitul Varlaam a marcat cu personalitatea sa dezvoltarea civilizaţiei moldoveneşti din perioada domnitorului Vasile Lupu. Ca un merit pentru contribuţia sa copleşitoare la dezvoltarea credinţei ortodoxe în spaţiul dintre Nistru şi Carpaţii Orientali, Biserica Ortodoxă Română a decis ca, ieri, mitropolitul să fie canonizat.
Din păcate, şi numai pe la noi este cu putinţă aşa ceva, politicienii, cu prezenţa şi răutăţile dintre ei, au întinat întreg evenimentul religios, aşa cum s-a putut constata din transmisiunile în direct şi apoi la buletinele de ştiri de către televiziunile naţionale. Pe scena de pe care s-a oficiat întreaga slujbă, a stat cocoţat, cu nevasta alături, preşedintele Băsescu, cu o mimă cucernică şi făcând nişte cruci largi. În capătul celălalt al scenei a luat locul premierul Tăriceanu, înconjurat de o parte din miniştrii cabinetului său. Cei doi nu şi-au dat mâna la urcare pe scenă, nu şi-au cerut iertare unul altuia cum impun regulile credinţei, nu s-au privit şi nu şi-au vorbit.
Stau şi mă întreb, cu un astfel de comportament, ce-au mai căutat acolo? Slujba de canonizare este un eveniment religios extrem de important. Un astfel de eveniment cere participanţilor pioşenie, curăţenie sufletească, toleranţă, iertarea greşelilor şi la cei mai cumpliţi duşmani. Băsescu şi Tăriceanu au stat ca doi draci împieliţaţi, necinstind memoria mitropolitului canonizat. N-au conştientizat ridicolul prezenţei lor pe scenă, iar soborul de înalţi prelaţi care au susţinut slujba, în frunte cu mitropolitul Daniel, patriarhul interimar al B.O.R, n-a schiţat nici un gest de ai coborî de pe scenă.
Nici publicul prezent nu s-a simţit revoltat că slujba religioasă este umbrită de către cei doi politicieni, duşmani de moarte. Cum să se revolte, când acelaşi public, cu pretenţii de credincioşi, au luat cu asalt tăvile cu anafură aflate în mâna preoţilor, înşfăcând din grămadă cât le putea cuprinde pumnul, împrăştiind anafura sfinţită pe jos. Aceeaşi credincioşi s-au luat la luptă cu jandarmii care asigurau ordinea, numai pentru a ajunge la oalele cu sarmale.
Îmi pare rău c-o spun: dar nu mai avem nici credinţă. Ce-au făcut din noi aceşti politicieni? Ne-au compromis şi credinţa, ceea ce mai rămăsese sfânt în noi înainte şi după 1990. Nu m-ar mira să apară sondaje de opinie în care Biserica să nu mai fie vârf de lance în rândul instituţiilor publice credibile. Cu ce tupeu a urcat Băsescu pe scenă, când ştie foarte bine că şi-a instigat cânii credincioşi de la CNSAS, precum Dinescu, să discrediteze public candidaţii Bisericii la funcţia de patriarh? De ce ar trebui politicienii să se implice în alegerea patriarhului şi nu lasă slujitorii Bisericii să-şi aleagă ei păstorul? Mai multe înalte feţe bisericeşti au fost convocate la CNSAS, pentru a li se pune în faţă dosarele de colaboratori ai Securităţii şi de a-i forţa să recunoască această colaborare. Cine este acest Dinescu, de trebuie să se spovedească lui capii B.O.R.? Slujitorii bisericii se spovedesc de păcate, nu în faţa mireanului, ci a şefului său ierarhic şi lui Dumnezeu.
Din păcate, se pare că pentru Sinodul B.O.R. este prea târziu să se opună forţelor politice ce vor să-l controleze şi, prin el, să controleze şi să influenţeze în interesul lor comportamentul credincioşilor. Nu mai putem vorbi de o morală creştină. A fost alterată, dacă nu şi distrusă ireparabil, de către o mână de politicieni care vor să deţină puterea, doi dintre aceştia fiind preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu. Să-i ia dracul, pe-amândoi!