Dar un discurs precum cel din 24 ianuarie a acestui an susţinut la Dorohoi de Prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti nu mi-a fost dat să ascult. Un discurs neacademic, rostit într-un ,limbaj simplu pentru a fi înţeles de toţi cei prezenţi, destul de eterogeni ca vârstă şi profesie, însă cu un puternic mesaj emoţional şi mai ales extrem de explicit de ce evenimentul Unirii Principatelor Române este pentru români cel mai mare act istoric aşezat ca pecete finală Evului Mediu şi de început pentru a se pune bazele unei Românii moderne.
Am redat integral acest discurs în reportajul difuzat sâmbătă 28 ianuarie a.c., pe Tele’M Botoşani, în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu dar am considerat de datoria mea să separ discursul pentru a-l face mai uşor accesibil cititorului de rând dornic să cunoască o serie de adevăruri legate de istoria ţării noastre, adevăruri care nu ne-au fost prezentate în şcoală la lecţiile de Istorie pentru că, ori nu era voie de la partid, ori profesorii, la rândul lor, nu le-au cunoscut.
Discursul Prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti ar trebui să onoreze pe fiecare botoşănean pentru că, şi o spun cu deosebită mândrie, autorul este născut la Darabani, este botoşănean de-al nostru ajuns să facă cinste judeţului prin a ocupa funcţia de director al Institutului de Cercetări Istorice „A.D., Xenopol” Iaşi.
Am ascultat discursul de câteva ori şi de fiecare dată am descoperit cu uimire noi informaţii oferite de profesor cu autoritatea sa de istoric de frunte despre motivele pentru care suntem atât de contestaţi în Europa şi în lume ca „popor român”, ca „naţiune română”.
Avem o istorie în faţa căreia celelalte popoare ar trebui să manifeste doar respect şi multe, multe aprecieri. Noi n-am venit de nicăieri pentru că am fost tot timpul aici. Daci la început, daco-romani pentru aproape două secole, împrăştiaţi pe o rază geografică cuprinsă între Nistru şi Tisa, de la Sud de Dunăre până în Carpaţii Păduroşi, fragmentaţi în triburi, adunaţi de Burebista şi Decebal în Regatul Daciei, fragmentaţi din nou în principate şi voievodate, tot timpul am păstrat în comun limba. O limbă care-i supără pe unii istorici că este mai latină decât latina însăşi.
Avem şi alte elemente care ne-au ţinut împreună deşi geografic eram departe unii de aţii dau despărţiţi vremelnic de străinii care au râvnit şi mai rânesc la comorile văzute şi nevăzute ale pământului nostru.
Din păcate, şi istoricul Cliveti o spune fără teama că va fi, la rându-i, ponegrit de cei cu rea credinţă, avem istorici care vor să-şi făurească un hume, o carieră în domeniu prin a contesta drepturile noastre istorice, prin a pune la îndoială unitatea noastră ca popor şi naţiune.
Iată din ce motive vă propun să ascultaţi acest discurs şi să luaţi aminte iar de va fi ca în viaţă să întâlniţi istorici care vor să pară mari micşorându-ne istoria în faţa străinătăţii, să le întoarcem spatele.