Sâmbăta Mare

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale, definitivează curăţenia şi fac ultimele retuşuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere şi în zilele de Paşti.
Iată că Hristos, în Sfânta Sâmbătă cea Mare este pus în mormânt spre a se odihni de toate pătimirile Sale. Ucenicii Săi cei ascunşi - Iosif si Nicodim - şi-au dat pe faţă dragostea lor pentru Mântuitorul, pregătind pe Domnul spre îngropare. Au scos cununa cea de chin de pe fruntea Mântuitorului nostru. Şi acum Hristos stă răstignit pe Crucea suferinţelor noastre, lovit de nedreptăţile, faptele şi gândurile noastre cele rele şi viclene. El ne aşteaptă până la ultima clipă a vieţii noastre, şi pe tot cel ce-şi dă seama de răutăţile sale şi-i pare rău, îl poate primi ca şi pe tâlharul de pe cruce. Bun şi drept este Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv, de aceea gustaţi şi vedeţi că bun este. Din bunătatea Sa a primit toate acestea şi din iubirea Sa faţă de noi S-a făcut om asemenea nouă afară de păcat. In timpul acestei Sfinte Săptămâni a Patimilor înţelegem mai bine două adevăruri: Că Mântuitorul Hristos a purtat pentru noi toţi cununa Patimilor Sale, căci cine altul dintre noi ar fi putut-o purta? Şi că-I avem de plătit o singură datorie: să ne bucurăm pentru Învierea Lui, lucrând permanent pentru învierea noastră.
Tradiţii în Sâmbăta Mare:
- se sacrifică mielul şi se prepară drobul, friptura şi borşul de miel. De Paşti nu se pregătesc foarte multe feluri de mâncare.
- pe vremuri era obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Înviere şi în zilele de Paşti, măcar o cămaşă nouă, cusută în orele de taină ale nopţii, iar bărbaţii să aibă cel puţin o pălărie nouă.
La miezul nopţii, lumea porneşte în linişte spre biserică, pe drum se vorbeşte în şoaptă, iar la slujbă toată lumea stă cu mare evlavie.